PSD a reuşit să mobilizeze la mitingul şi serbarea de la Parcul Izvor peste 10.000 de participanţi (furnicuţe roşii), ceea ce este o performanţă. Se vede că primarul Vanghelie, al cărui unic talent administrativ pare să fie acela de a organiza revelioane şi serbări, e un specialist al probei. Discursul dlui Geoană despre -salar, preţ şi profit- s-a transformat repede într-un epitaf dedicat (-este sărbătoarea ta, Raluca!) tinerei decedate săptămâna trecută din pricina epuizării prin muncă. Se vede că dl Geoană nu are acelaşi respect pentru moarte – dacă nu s-a sfiit să utilizeze decesul Ralucăi Stroescu în lupta sa împotriva muncii excesive. Chestiunea este că tragedia respectivă putea fi evitată dacă victima ţinea la propria-i sănătate. Pentru greieraşii care nu s-au prea omorât cu munca în viaţa lor (trăind din politică, discursuri, intrigi şi avantaje) exemplul respectiv a fost, se vede treaba, bulversant. Cei care mor (şi omoară) din neglijenţă, incompetenţă sau inconştienţă n-au stârnit atâta îngrijorare printre politicieni deşi sunt mult mai numeroşi. Ideea că se poate muri din prea multă muncă i-a speriat însă grozav. Nu-i de mirare că şi greieraşul Geoană se teme că tinerii noştri ar putea muri muncind ca furnicile – în loc să se omoare pe şosele şi să se înjunghie prin baruri, ca animalele. Dar ce nu zice omul când promovează un scop atât de nobil precum perpetuarea crizei politice? De exemplu, dl Dinu Patriciu, premierul de facto al guvernului Tăriceanu, şi-a exprimat preferinţa pentru republică parlamentară şi justiţie privată. Adică, mai pe şleau, pentru un preşedinte ales de oligarhie şi pentru o justiţie de comandă unde judecătorii şi procurorii să nu mai fie plătiţi de stat ci de clienţi. Respectiv, fiecare magnat – cu judecătorul său privat, care-i aduce sentinţa comandată pe tavă, la domiciliu, la ora fixată, când îşi primeşte plicul salarial. Cei săraci să se descurce şi fără judecător. Oligarhii, în schimb, pot să-şi aleagă ce judecători poftesc şi ce sentinţă doresc – fiindcă ei plătesc. Din fericire, noul ministru al justiţiei, dl Chiuariu, a respins această aberaţie arătând că nicăieri în lume nu există justiţie privată. Doar la ţigani, care-şi au justiţia (staborul) lor complet privată. Până unde poate ajunge însă dictatura oligarhilor – dacă nu se jenează să afişeze asemenea pretenţii? Să ne mai mirăm că obiectivul lor în această perioadă sunt serviciile secrete pe care vor să le transforme în serviciile lor private? Se lucrează atât de rapid şi atât de cinic încât ţi-e şi frică să lipseşti trei luni din ţară – ca nu cumva s-o găseşti monarhie condusă de prinţul Duda.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
