La roșu

După ce au văzut roșu înaintea ochilor de 1 Mai, partidele și sindicatele au luat guvernul în coarne: PSD anunță o moțiune de cenzură iar funcționarii publici intră în grevă generală fiindcă li s-au redus veniturile lunare. De fapt, n-au scăzut salariile ci a dispărut o parte din sporuri. Dar la bugetari se știe: sporurile-s temelie, leafa-i fudulie. În fine, dacă alte mijloace de a ieși din criză în afară de greve n-avem, nu ne rămâne decât să zicem mersi că nu suntem greci: acolo sindicatele fac și mai urât și boicotează însăși salvarea țării prin ajutoarele UE – de unde se vede că nici Atena nu mai e zeița înțelepciunii, ca altădată. La Chișinău, în schimb, mitingul comuniștilor lui Voronin a avut și un moment de umor involuntar: printre săracii veniți la ajutorul roșu se afla fiul fostului președinte, Oleg Voronin, cel mai bogat om din Moldova (mai bogat chiar decât propria țară) îmbrăcat în tricou roșu cu Che Guevara pe piept. Întins pe abdomenul lui Oleg, micuțul Che se lățise și el devenind, post-mortem, aproape obez. Che Guevara al nostru, respectiv dl Ponta, a trecut între timp la insigna cu două ciocane primită de la mineri pe care a promis c-o va purta în campania din 2014 (ce idee prostănacă!) după care a împărțit carduri cu diverse reduceri tinerilor înscriși în PSD prin Internet sfătuindu-i și încotro s-o apuce: „cine vrea un loc de muncă la Paris merge la dl Videanu și se rezolvă; cine vrea genți și pantofi Chanel știe unde să meargă, cine vrea să fie bătut de părinți cu oul în cap știe unde să meargă“. Nostim! Mai rău e că unii sunt bătuți în cap și fără ou iar dl Ponta își dezinformează proaspeții pontatori: nu oricine ajunge la dl Videanu și nu oricine merge la Paris. Depinde cine e și al cui e. Tot astfel, cine vrea să ajungă președinte la PSD, să fie ministru în același guvern cu socrul și să aibă nevasta la Bruxelles știe unde să meargă: la dl Năstase. Dar, iarăși: nu oricine. Dl Videanu a mărturisit totuși că „eu aș renunța la poziția mea de dragul unei coaliții stabile de dreapta“. Necazul e că PNL, de dragul PSD, e la stânga iar PDL e și el cu stânga, adică UNPR. În vremuri de criză toate partidele fac stânga-mprejur motiv pentru care consilierul guvernatorului BNR nu crede că „în 2010 România are condiții pentru a începe reformele structurale de care are nevoie“ ci doar „ajustări“. În 2010, ca-ntotdeauna, România e incapabilă de reforme structurale. Ba chiar și de ajustări. E capabilă doar de agravări.Tia Serbanescu