Lapsus

Foarte interesantă emisiunea de la TVR moderată de Liviu Mihaiu care l-a avut ca invitat – cu ocazia suspendării sale – pe dl Băsescu, talonat de câţiva ziarişti pro şi contra. De fapt, au fost mai mulţi contra – dar aşa a fost mai bine. Dezbaterea a fost mai vie şi mai sinceră şi s-a întins şi s-a încins pe mai multe subiecte: de la oligarhi la justiţie şi de la reforma clasei politice la sistemul ticăloşit şi la atribuţiile preşedintelui. Marea absentă a dezbaterii a fost însăşi procedura de suspendare a preşedintelui de care, lucru curios (dar alarmant), ziariştii nu s-au arătat deloc interesaţi: -puţin mă interesează de ce a fost suspendat şi nici de ce s-a ajuns aici- a declarat dna Corina Drăgotescu – de parcă suspendarea unui preşedinte este un fleac iar modificarea legilor în acest scop reprezintă un lucru minor, care nu merită nicio atenţie şi nu reprezintă niciun pericol. Ziariştii prezenţi au admis la unison că suspendarea preşedintelui a fost o decizie politică (fără justificare în Constituţie) dar păreau împăcaţi cu situaţia şi grăbiţi să ajungă la chestiuni mai arzătoare. Recunoaştem, adică, abuzul politic – dar gata!, trecem mai departe. Unde? Încotro? Or, tocmai acest -lapsus- e grav: faptul că preşedintele ţării poate fi suspendat la bunul plac politic al unor adversari şi că legile pot fi modificate în acest scop – demonstrează că ţara poate fi destabilizată oricând de o -decizie politică- subterană şi că legile nu mai prezintă siguranţă. Iar faptul că acest lucru e considerat firesc e şi mai grav: arată că acolo unde există tentaţia dictaturii există şi o disponibilitate mediatică de-a o accepta, sluji sau scuza. Tristă situaţie, jalnică perspectivă. Din schimbul de replici (dominat copios de preşedintele Băsescu) a reieşit că sursele conflictului sunt dosarele din Justiţie. De altfel chiar în ziua respectivă, noul ministru Chiuariu a cerut pe nepusă masă revocarea procurorului Ţuluş de la DNA, care se ocupă chiar de dosarele unor miniştri sau şefi ai coaliţiei. Dl Băsescu a şi mărturisit că dl Marko Bela ar fi vrut să negocieze votul la suspendare în schimbul dosarelor sale şi ale ministrului Zsolt Nagy. Preşedintele a făcut precizări şi în legătură cu sintagma -stăpânul României- care l-a speriat pe dl Orban făcându-l să se simtă sclav. De fapt, oricine are mintea liberă înţelege – din fraza prin care dl Băsescu cerea electoratului să arate prin vot cine este stăpânul României – că e vorba de popor. Populist dar adevărat. Rămâne să vedem în ce măsură poporul e cu adevărat stăpânul României (măcar când votează) sau dacă voinţa lui a devenit şi ea (ca şi Curtea Constituţională) doar consultativă.