Numărătoarea

Deși toamna se numără candidații – căci până atunci multe se pot schimba – televiziunile fac zilnic inventarul prezidențiabililor stabilind și ai cui sunt. Cei mai mulți sunt ai dlui Băsescu. Cei de dreapta sunt considerați în totalitate „candidații lui Băsescu”. La Ghiță tv erau patru. La Antena 3 erau doi: Johannis și Cr. Diaconescu. Cărora li s-a adăugat în mod surprinzător însuși Ponta căci „ultra liberalul” Ghișe pretinde că „Băsescu îl vrea pe Ponta președinte”. Măi, să fie! Și de ce l-ar vrea? Din masochism? Sau dl. Băsescu îl vrea pe Ponta președinte ca să-l pună pe el premier? Cam asta sugerează Ghișe, D.D și Dragnea: „alianța PSD cu PPDD se face pentru ca Băsescu să nu ajungă premier”. Căci vodă ghiaurul în toți a băgat o groază nebună. De spaimă, au început să se bată între ei. UNPR și UDMR nu vor PPDD la guvernare iar dl. Kelemen a zis că asocierea cu D.D ar fi „un dezastru”. Atunci ar fi la locul potrivit. Între Ponta și Tartarin din Tomberon există o veche Oltchimie. Numai că între timp Dragnea s-a supărat fiindcă pe alocuri PPDD s-a alăturat „alianței proBăsescu” împotriva PSD. Așa nu ne mai jucăm. Citim povești nemuritoare: povestea cu Băsescu premier seamănă cu drobul de sare. Ca să ajungi premier îți trebuie o majoritate solidă și un președinte care să te nominalizeze. Or, dl. Băsescu n-are așa ceva. De altfel toți „candidații lui Băsescu” (mai puțin Cr. Diaconescu) s-au delimitat de președinte. Până și în PMP, intelectualii fondatori s-au declarat păcăliți de victoria „prefigurată” a dnei Udrea. Dacă dl. Baconschi a deplâns elegant „evacuarea” intelectualilor, universitarul Papahagi a trântit expresii neacademice precum „căcăcioși” și „mi se rupe de partid, mie îmi pasă de țară” iar Marian Preda, șeful FMP, a demisionat din dezamăgire: „clasa politică nu se schimbă din interior”. Se strică din interior. Felul în care PNL și PDL fug și ele de dl. Băsescu ca dracul de tămâie e pe cât de „pragmatic”, pe atât de frecvent. Dreapta se leapădă oricând și de orice de dragul voturilor în timp ce stânga nu se dezice de înaintașii săi chiar dacă au făcut mineriade, puciuri sau sunt în pușcărie. Premierul Ponta stă mândru în biroul lui Năstase – așa că i-a evitat pe cei trei senatori americani care au vorbit despre corupție: „faptul că Parlamentul apără aleșii corupți de justiție ar fi de râs în America” a zis senatorul Murphy. Și la noi funcționează legile lui Murphy: un parlamentar corupt face cât doi. Uneori cât o caracatiță. Premierul, mare crescător de varani și caracatițe, a redus lista candidaților stângii la două capete: „Oprescu și eu”. Ia să vedem: ei ai cui sunt? E clar că Oprescu e al lui Ponta iar Ponta e al naibii rău de tot. Păzea!