Numărătoarea

Bine-a zis cine-a zis: cățeii dintâi turbează – iar bietul Geoană a pățit-o din nou. De bine ce s-a proclamat „președintele tuturor românilor“ pe baza a trei exit-polluri (CURS, CCSB și INSOMAR) care-l dădeau câștigător cu 1-3 procente pe cele trei televiziuni aferente (TVR, Antena și Realitatea), dl Geoană a fost nevoit să-și reducă mandatul de președinte la numai câteva ore de duminică seara. E cel mai scurt mandat prezidențial din istoria României – dar și cel mai periculos: începeai să crezi că manipularea, minciuna și incompetența sunt atotbiruitoare. Ei bine, acestea sunt în floare dar nu-s majoritare: acoperă 49,6%. Numărătoarea oficială a BEC a răsturnat situația băgând coaliția în Grivcomă cu sondajele ei cu tot confirmând victoria (la limită) a dlui Băsescu: 50,3% la 49,6%. Asta înseamnă că președintele (care-și revendicase și el victoria) a depășit și ultima încercare de intoxicare a scorului electoral prin trei sondaje alterate. E ceva să învingi singur, cu un singur partid, întreaga armată roșie a PSD-PC plus PNL și UDMR, care se adunase cu cățel și purcel (Becali și Vadim) în ograda din Kiseleff pentru a uda victoria mogulilor Vîntu, Patriciu și Voiculescu. Faptul că dl Băsescu a învins această mare adunătură de forțe arată însă că minciuna o mai și încasează, că incompetența o mai și pățește, că manipularea mai și eșuează – și că ura și răzbunarea, chiar dacă sunt armele proștilor, rămân totuși insuficiente. Iată că până la urmă a avut și Crin Antonescu dreptate atunci când îl anunța pe dl Geoană (înainte de a i se închina): „nu, domnule Geoană, nu putem reuși împreună“. A fost ultimul lucru de „bun-simț“ spus de dl Antonescu în această campanie. Adevărul este însă că a fost cât p’ aci ca Grivcomunismul să câștige partida. Noroc cu tineretul și cu românii din diaspora. Timp de trei ore, până la numărătoare, dl Geoană a fost spălat și pieptănat pe trei mici ecrane de toți cei dragi. În fond, poate că merita și dânsul trei ore de președinție, ca amintire pe-o fotografie: „eu și Mihaela când eram președinte, între orele 21 și miezul nopții“. Mai ales că mogulii au plătit destul de bine pentru cele trei ore: probabil că o oră de președinție a dlui Geoană i-a costat cam un milion de euro. Bine că sejurul prezidențial al dlui Geoană a fost scurt, altfel își ruina complet mogulii și mogulicii și rămâneam fără ditamai capitaliștii – despre care dl Băsescu a exclamat: „un fleac, i-am ciuruit!“. Posibil. Dar și ei pe noi.