Omisiuni

De-ar fi criza generală cum e greva generală, am mai duce-o pân’ la toamnă. Deși eșecul grevei generale a fost pus pe seama fatalismului mioritic – când doi ortomani îți spun că te taie, îți faci testamentul în baladă -, există și o parte umanitară în acest fiasco sindical: elevii și-au dat prima probă la bacalaureat. Chiar n-avea rost să producem victime suplimentare, complet nevinovate, bătându-ne copiii din pricina nervilor pe guvern. Câțiva miniștri au reușit să eclipseze greva dar nu și criza. Primul este ministrul muncii, dl Șeitan, care-a băgat groaza în presă cu declarațiile sale considerate contradictorii: „dimineața anunță noi tăieri, după-amiaza se răzgândește“. Să-l dăm în urmărire pe dl Șeitan de dimineață: „dacă nu am fi aplicat aceste măsuri, salariile anul viitor ar fi fost posibil să scadă cu 30-50% sau chiar 70%; încercăm ca din 2011 să revenim la nivelul salariilor de dinaintea tăierilor“ – și până seara: „dacă aceste măsuri nu ar fi luate este posibil ca anul viitor să se ajungă la imposibilitatea de a plăti salariile dar aceste măsuri vor face ca la anul să intrăm la o refacere a salariilor și pensiilor“. Unde or fi răzgândeala și contradicția? L-am urmărit și înregistrat degeaba! A spus exact același lucru în ambele declarații. Probabil că fiecare aude ce vrea. Ambele declarații ale dlui Șeitan sunt condiționate de criză: „să nu se întâmple mai mult“. Aici e aici! Conform noilor prognoze, criza „se va întâmpla“ și la anul dar nimic nu e întâmplător: ministrul Berceanu a povestit o întâmplare cu criza de anul trecut când din motive electorale „a fost o minciună prin omisiune“ și toate partidele au evitat „să se sinucidă“ anunțând că „ne ducem spre prăpastie“. N-a făcut-o nici măcar dl Isărescu: anul trecut pe vremea asta ne anunța că tocmai am trecut de punctul de jos al „crizei în V“ și am luat-o cătinel în sus. Azi dl Isărescu ne previne că vine al doilea val al crizei iar dl Berceanu crede că dacă și anul acesta erau alegeri, criza „se ținea la capac“ încă 6 luni. Acum însă ne-au pus capac! Și asta fiindcă au subevaluat criza dar și fiindcă toate cele trei partide jucaseră pe rând în „criză și pedeapsă“. Iar adevărul e că nici acum nu se spune tot adevărul. Vom afla câte ceva abia când se vor găsi cutiile negre ale guvernărilor (inclusiv mondiale) sau după necropsia crizei. Deși o criză perfectă este cea unde nu există vinovați – ci numai victime, anchetatori și țapi ispășitori, în frunte cu țapul vecinului. Tia Serbanescu