Pe centură

Ultimul raport al B.M. nu dă prea multe șanse economiei mondiale în fața crizei globale – și nici economiei românești în fața propriei crize de management. Zadarnic se iluzionează oficialii noștri că avem de ales între "centura de siguranță" a împrumuturilor și austeritatea "chibzuită" în folosirea resurselor – pentru că economia e deja sub centură. Declarația prin care dl Băsescu își anticipa primul discurs în noul Parlament anunțând că va supune "Parlamentului și populației", urbi et orbi, opțiunea între cele două inevitabile a fost criticată pe bună dreptate întrucât asemenea decizii revin guvernului și nu președintelui,  Parlamentului și "românilor". Ca președinte al Senatului, dl Geoană a sancționat preventiv această delegare de atribuții utilizată de dl Băsescu – dar s-a contrazis declarându-se "neplăcut surprins" de faptul că n-a fost informat de discuțiile "pe șest" cu FMI. În ce calitate să fi fost informat? Ca președinte al Senatului, n-avea atribuții în acest sens. Ca șef al PSD, putea afla la Comitetele politice ale Coaliției, în caz că acestea ar fi avut loc. Altminteri, ce să facă și dl Boc? De la cine să ceară voie mai întâi? De la dl Băsescu, de la dl Geoană, de la UE, de la sindicate, de la patronate, de la mass-media? E deja slugă la doi stăpâni care se feresc unul de altul – motiv pentru care dl Geoană l-a acuzat pe premier de "guvernare pe furiș". Pe furiș a fost rândul trecut, cu PNL. Acum e guvernare pe făraș. Iar apropierea alegerilor europarlamentare și mai ales a celor prezidențiale nu e în măsură să slujească așa zisa solidaritate anticriză ci mai degrabă pe cea anti-Băsescu – pentru care și PSD și PNL caută adversarul ideal fără a ști cum e mai bine: unul asemănător cu dl Băsescu, în ideea "cui pe cui se scoate", ori unul complet opus, cu un aer intelectual, după modelul Obama. Ca să acopere și zona asta cu ceva, PSD l-a poreclit pe Vanghelie "Obama" deși contrast mai mare nici că există: între cei doi sunt vreo douăzeci de ani-lumină. Dacă PSD oscilează între Geoană și Năstase iar PNL între Tăriceanu și Antonescu, PD-L e singurul care n-are de ales: candidatul său este dl Băsescu, al cărui principal inamic rămâne el însuși, calitate în care a reușit să-și reducă procentele la 35% în doar două luni. La acest capitol l-ar mai putea ajuta și propria fiică pe care PD-L se chinuie s-o strecoare mai estompat pe lista pentru PE plasând-o pe poziția 10 sau 11. Cam sus. Poate că nici nu știe pozițiile respective.