Post-scriptum

După scrisoarea de intenție a guvernului către FMI, toată lumea a început să caute soluții pentru a evita conținutul amar al textului. Post-scriptum: cum cruțăm pensiile de la tăierea pe capete? Când dl Tăriceanu se lăuda că „am dublat salariile și pensiile“ nu ne-am întrebat pe ce bază și cât timp avem bani pentru asta. Treaba statului, soro, el ce grijă are? Când se taie însă – e durerea tuturor așa că soluțiile au început să se bată cap în cap chiar și când proveneau din același aluat, precum dnii Voiculescu și Patriciu. Primul a propus diversificarea CU și a TVA și ne-a indicat locul unde se află 40 mld. euro și de unde-i putem lua: evaziunea fiscală, economia subterană și contrabanda. Păi sunt deja luați – de alții, lucru pe care somnorosul Vlădescu l-a recunoscut de dimineață: „mă simt impotent, această conivență între autorități și contrabandiști trebuie să înceteze“. Necazul e că nici conivența și nici impotența nu încetează la comandă. Dl Patriciu a propus, dimpotrivă, amnistia fiscală. Când vine de la dl Patriciu, care și-a vândut datoriile avute la statul român (600 mil. euro) în Kazahstan de unde-i vom lua cu țârâita, orice soluție miroase a ars. Asta nu l-a împiedicat să mărturisească: „eu în fața propriei mele conștiințe mă simt foarte alb“. Înseamnă că propria conștiință e f.f. neagră. Dl Patriciu a propus și vânzarea cât mai ieftin ca să obținem repede bani a marilor imobile, a întreprinderilor rentabile și chiar a resurselor de gaze (adică exact ce-l interesează) – pe care albul cumpărător să le revândă scump în Kazahstan. Trezit din somn de dl Băsescu („băi Sebastiane, ai adormit?“), dl Vlădescu a observat că vânzările sunt bune „pe o perioadă limitată căci banii se cheltuiesc o singură dată dar nu pentru cheltuielile infinite cu salariile și pensiile“. Pe alt canal se propuneau naționalizări și confiscări în timp ce liderii sindicali preferau rețete à la grec anunțând proteste și greve. Partea bună a dezbaterilor: ne-au arătat că există ceva și mai rău decât criza. Prostia. Acum guvernul vrea să amâne scrisoarea către FMI. Hotărâți-vă odată: ne tăiați sau nu ne tăiați? Să știm dacă pregătim plicul pentru operație – fiindcă nimeni nu te mai taie azi gratis. Imperturbabil, guvernatorul Isărescu a rezumat contextul: „situația e complicată și nu putem s-o neglijăm“ iar dl Vlădescu l-a adâncit: „ceva în lumea asta nu merge bine și noi trebuie să fim cu un pas înaintea crizei“. Încă un pas? Ar putea fi ultimul.Tia Serbanescu