Prețul Bugetului

Bătălia Bugetului face victime printre amendamentele care cad ca spicele în plen unde se poartă negocieri crâncene. În presă au apărut informații potrivit cărora chiar și UDMR care e la guvernare pretinde bani frumoși (spre a-și răsplăti ținuturile natale) ca să-și voteze propriul buget. Asta e ca și când nevestele ar pretinde bani soților fiindcă își îndeplinesc îndatoririle conjugale. Și noi care am votat gratis! Firește că PD-L și UDMR au infirmat aceste zvonuri care se vor adeveri ulterior. Oricât de aprigă e lupta pentru bani, cea pentru șefia partidelor e și mai și. De când PSD și-a anunțat Congresul candidaturile pentru postul dlui Geoană s-au înmulțit precum ciupercile. Primul candidat e chiar dl Geoană care după ce și-a ratat obiectivul s-a refăcut în Insula Fericirii unde, zic gurile rele, s-ar fi întâlnit cu preafericitul Patriciu. Foarte frumos! În fond, are și dl Geoană dreptul la fericire – mai ales după ce și-a pierdut-o pe drumurile Moscovei și în vila dlui S. O. Vîntu aducând nefericirea în întregul SOViet Union anti-Băsescu. Ceilalți candidați ar fi dnii Cristian Diaconescu, Năstase și Dragnea – acesta din urmă citat în lipsă întrucât se află în Brazilia împreună cu primarul Mazăre care și-a luat taiorașele colorate și a plecat să se relaxeze pe Copacabana. „Dacă gașca lui Geoană va speria candidații, voi candida și eu“ a amenințat dl Mitrea care a numărat cele „12 greșeli“ comise de dl Geoană pentru a pierde președinția. Mă rog, e bine că le-a făcut înainte. Altfel le făcea după alegeri, ca președinte, ceea ce era mult mai grav. Nici PD-L nu trăiește în insula fericirii: sunt mulți nemulțumiți de felul în care sunt gestionate „resursele umane“ de inamovibilii Blaga, Berceanu, Videanu. Se anunță vremuri grele și în PD-L care peste cinci ani nu va mai beneficia de „pleașca“ invincibilă Băsescu. Considerată umbra acestuia, dna Udrea a făcut senzație în cazul Hayssam declarând că Marie Jeanne Ion știa dinainte de „răpirea ziariștilor în Irak“ care a scăpat de sub control la fața locului. Analiștii și politicienii care au considerat declarația „o bombă“ ori au memorie scurtă ori o fac pe niznai. Lucrul acesta s-a spus încă din 2005. Așa că indignarea dnei Ion e la fel de teatrală ca primul act al răpirii. În ce privește „extrădarea“ lui Hayssam de la care se așteaptă dezvăluiri cutremurătoare, s-avem pardon! Oamenii aceștia își trădează țara dar nu-și trădează filiera. În orice caz, nu în mandatul lui Allah.Tia Serbanescu