Ravasul

Congresul Extraordinar al PNL l-a reales preşedinte pe dl Tăriceanu cu un scor consistent menit să demonstreze partidului-clonă al dlui Stolojan că -grupul- de la conducerea liberalilor nu este izolat ci, dimpotrivă, este susţinut din belşug. Ca dovadă, numărul mare de vicepreşedinţi (15) care au preluat competiţia de la varf – mutand-o la eşalonul doi, unde concurenţii s-au luptat uninominal. Cele mai semnificative victorii au fost obţinute de dna Norica Niculai (în dauna ministrului Adrian Iorgulescu), de dl Cioroianu (contra ministrului Ungureanu), de dl Victor Dobre (împotriva dlui Radu Stroe) şi – marele derby al Congresului! – de dl Ludovic Orban – în faţa dlui Bogdan Olteanu. Altfel spus, fratele comisarului european Orban l-a învins pe finul premierului Tăriceanu. A caştigat, adică, fraternitatea. E lucrul pe care l-a subliniat şi dl Tăriceanu care a avertizat că -se va bate- cu oricine se atinge de PNL. Interesant spectacol! Premierul nu şi-a scos scaunul la bătaie – ci secunzii pe care i-a pus să lupte între ei pentru a-i apăra tronul şi, după cum a mărturisit, n-a intervenit deloc (deşi putea) în alegerea celor 15 vicesupravieţuitori, cărora le-a reglat pulsul abia după vot: -Norica, nu te grăbi aşa, mă, tu n-auzi să nu te grăbeşti?- sau -Mihai, hai mai repede, nu te mai tot opri-. Cu un aparat de conducere mai voluminos, PNL a fost totuşi răvăşit încă din prima zi de telegrama pe care dna Elena Udrea a trimis-o Congresului – amintindu-şi subit de un bilet trimis de premier preşedintelui Băsescu în prima şi singura lor primăvară de pace (2005) unde-i cerea să intervină la Parchet pentru dl Patriciu. Cum amintirile dnei Udrea curg din clepsidra de la Cotroceni, evocarea acestui răvaş nu e întamplătoare: poştaşul sună întotdeauna de două ori. Or, în filmul Tăriceanu-Patriciu, dna Udrea e la al doilea ţarait. Citind printre randurile bileţelului, dl Geoană a dedus că -i-au făcut dosar lui Tăriceanu- iar Gigi Becali a mirosit că -o să iasă dosarul lui Stolojan-. Dl Tăriceanu a negat însă orice bileţel: -e ca şi cum i-aş fi cerut lui dracu* să mă pună bine cu Dumnezeu-. Nimic nou, se ştie că politicienii sunt daţi dracului, nu alta. De la Bran, dl Geoană a făcut-o şi dansul pe micul Dracula comentand sarcastic Congresul liberal: -am avut senzaţia că am participat la Congresul Partidului Comunist-. Pentru PSD e mai mult decat o senzaţie, e un reflex: la ce altceva ştiu să participe? Căci de-abia au condamnat (la propriul Congres) condamnarea comunismului.