Rezilieri

A 13-a asumare a răspunderii guvernului Boc (pentru legea salariilor didactice și Codul social) s-a dovedit cu ghinion: ministrul Muncii, Ioan Botiș, a fost surprins în flagrant conflict de interese. Conflict, vorba vine, căci interesul era la el acasă, chiar în locuința dlui Botiș din Bistrița unde un ONG la care soția sa e consilier a beneficiat de 500.000 de euro din fonduri europene. Prins asupra faptului consumat, dl Botiș a zis că „reflectează la demisie“ pentru a menaja imaginea partidului. Era mai bine dacă dl Botiș reflecta înainte de a hrăni acest conflict de interese mai ales că fiind în branșă știa legile. Sau ar fi trebuit să le știe – deși cånd îl auzi vorbind te întrebi întotdeauna dacă omul acesta știe ceva. Ce-o fi crezut? Că de la București nu se vede ce-i la Bistrița? Oricum, s-a dovedit că dl Botiș reflecta la demisia soției (care și-a și dat-o) și nu la a sa. Ministerul Muncii n-a fost norocos la miniștri în ultimul an. Poate ar trebui să-și schimbe numele în Ministerul muncii la negru sau al muncii pe apucate – căci la munca propriu-zisă stăm cam prost, de la opincă și pånă la vlădică, adică la „regii asfaltului“ (celebrii Umbrărescu, Cășuneanu, Bresciu) cărora dna Boagiu le-a reziliat contractul pentru tronsonul de autostradă Moara Vlăsiei – Ploiești pe care aceștia l-au abandonat complet după ce au tot mărit prețul pe fiecare kilometru nefăcut. Culmea este că reziliații au cåștigat licitația la altă autostradă (Nădlac) pe bani europeni mutåndu-și năravurile în partea de vest. Nădlac să fie, că broaște-s destule. Asta-i tot ce pot marile noastre firme de drumuri? Așa arată „regii asfaltului“? Jalnic! Revenind la președinți, dl Băsescu a stårnit månia tuturor greierașilor patriei fiindcă a jignit furnica națională declarånd că „economia romånească și poporul au performanțe economice limitate“ – cu exemplificare în ogoarele nelucrate și cårciumele aglomerate. Opoziția a considerat că dl Băsescu și-a jignit poporul la care altădată „se întorcea“ de cåte ori avea nevoie. Înțeleptul Geoană era måhnit, proletarul Ponta era ultragiat, iar harnicul Antonescu era månios. Chiar dacă dl Băsescu abuza cåndva de băi de mulțime și tundea oaia în publicul pe care acum îl evită fiindcă nu-i place „să fie fluierat“, performanța limitată e atestată statistic. N-o să pretindem că avem performanțele nelimitate. Poate doar la corupție și tupeu. Dar asta e: nimănui nu-i place să fie fluierat, tuturor ne place să fluierăm. Chiar dacă fluierăm a pagubă.Tia Serbanescu