Scăderi

În reluare pe micile ecrane – scandalul modificării Constituției: faptul că Guvernul Boc a scos un proiect de lege în acest sens (parlament unicameral cu 300 de locuri, conform referendumului) a doua zi după vizita la Cotroceni și după înființarea Comisiei parlamentare ad-hoc a fost considerat „o jignire“ la adresa Parlamentului și o temenea în fața dlui Băsescu.
De fapt, legea și comsia nu se exclud – ceea ce exclud însă din capul locului PSD, PNL și UDMR este parlamentul unicameral. Toate acuză diminuarea democrației fără să poată explica de ce un parlament cu 300 de persoane (cu asta sunt de acord) e mai democratic în 2 camere decåt în una. În fond, se aleg în aceleși fel și cu aceleași procente. Culmea este că pentru a acuza „dictatura lui Băsescu“ opozanții sacrifică votul electoratului (adică esența democarției) considerånd că acesta a votat în necunoștiință de cauză, manipulat și orbit. Cetățeanul a fost, adică, deștept cånd a votat 300 de locuri și turmentat cånd a votat o cameră. A înțeles diferența dintre 500 și 300 dar s-a prostit brusc la diferența dintre 1 și 2. Măi să fie! N-o avea electoratul mereu dreptate dar chiar să-l crezi incapabil să facă scăderea cu unu, e prea de tot. Se mai făcea, totuși, școală pe vremea lui, nu numai greve. Mai exista și o logică: de ce există țări democratice și cu una și cu două camere? În realitate, partidele nu apără nicio democrație ci propriul confort locativ: o sută de locuri în Senat înseamnă vreo 800 de angajați. Evident, Constituția a fost considerată încă un subiect menit să ne distragă atenția de la gravele probleme ale țării. Ca și cånd suntem atåt de idioți încåt nu putem să ne gåndim la 2-3 lucruri diferite în aceeași zi. Trebuie neapărat să fim obsedați de un singur lucru. MAE, de exemplu, a reacționat disproporționat la o emisiune franceză de umor unde cineva a imitat, cu måna întinsă la cerșit, „salutul romånesc: vă rog, domnule“. Destul de politicos! Acasă, nu te mai roagă nici cånd îți cere, nici cånd îți ia – iar salutul e mult mai vulgar. În plus, în emisiunile noastre de umor nenumărați prezentatori și invitați imită mult mai bine pe țigani în timp ce în emisiunile politice se țigănesc – involuntar. Noroc că francezii nu se uită la emisiunile noastre și nici la OTV unde Vadim i-a salutat cu måna întinsă altfel: „marea rușine a Franței e că pe scaunul lui de Gaulle e un țigan evreu ungur ca Sarkozy“. Marea rușine a Romåniei e că mulți romåni nu mai au niciun pic de rușine.Tia Serbanescu