Starea crizei

Așteptat cu multă curiozitate și cu toate pixurile ascuțite, discursul președintelui Băsescu în noul Parlament a fost un mesaj clasic despre „starea națiunii“ și despre „starea crizei“ care s-a încheiat cu ecuația „sintezei“ dintre ele: „reforma statului plus austeritate plus solidaritate egal șanse pentru România“. Din păcate din toate elementele ecuației, doar austeritatea este sigură.
Reforma statului atribuită de dl Băsescu actualei „coaliții care poate transforma criza într-o oportunitate“ rămâne o utopie. Actualei coaliții îi pasă de reforma statului și de solidaritate cât îi pasă crizei mondiale de victimele sale. A crede că aceeași clasă politică și administrativă care a consacrat  incapacitatea managerială, clientelismul, birocrația și corupția transformând toate oportunitățile în crize devine brusc solidară și eficientă doar fiindcă a dat criza peste ea înseamnă să vinzi iluzii stricate. Mesajul prezidențial prefigurează însă tema electorală a dlui Băsescu: dacă în 2004 lupta cu marea corupție, acum pare că luptă cu marea criză – un adversar mult mai incomod, mai perfid și mai periculos decât dnii Geoană și Tăriceanu, pe care i-a ironizat în aceeași seară la TVR. Pe dl Geoană care se teme ca nu cumva „centura de siguranță“ a unui împrumut supravegheat de FMI „să se transforme în centură de castitate“, dl Băsescu l-a deplâns sarcastic: „cred că Geoană o să rămână virgin“. Virgin ca Madonna, cântăreața. Criticat de dl Băsescu din pricină că a umflat cu pompa posturile și salariile bugetare plătindu-le cu peste 6 miliarde de euro, dl Tăriceanu a constatat imediat că „dl președinte este cameleonul perfect“. Ei, nu e nimeni perfect. Unora le place hazul: dnii Hrebenciuc și Crin Antonescu erau foarte veseli comentând discursul prezidențial, semn că le priește criza. Alt subiect comic al modernizării listelor pentru PE a fost dra Elena Băsescu pe care propriul tată a mărturisit că n-a văzut-o de vreo lună dar că „femeia asta are 29 de ani“ și nu prea știe ce rezultat va avea discuția cu ea. Mezina pare greu de strunit, într-adevăr – iar membrii comisiei de validare a listei PD-L sunt în mare încurcătură: „am întrebat dacă are girul președintelui, să știm și noi să n-o punem pe locul 70“. Bine că n-au pus-o pe poziția 69. Dl Băsescu a încercat să explice de ce a promulgat niște promisiuni salariale imposibil de onorat: „atunci nu era criză sau n-o simțeam sau nu credeam în ea“. Astăzi este, o simțim – dar nu-l credem.