Tatonări

În așteptarea deciziei Curții Constituționale privind rezultatul alegerilor prezidențiale, dl Geoană, foarte traumatizat, a dat în boala lui Vadim plângându-se la fiecare colț de propoziție că i s-a furat președinția pe care cinci partide și trei moguli i-o puseseră deja la Poștă și i-o depuseseră la CEC ba chiar și la Banca Mondială. Uite că n-a fost să fie! Dar cum nu s-a născut partidul care să fure mai mult și mai bine decât PSD (cum se lăuda Vanghelie adeseori și cum s-a văzut și la scorul voturilor anulate), cel mai probabil, de astă dată dl Geoană „și-a furat-o“ singur prin automutilare în duelul final. Cel mai mult suferă, desigur, cei care-și împărțiseră și își cumpăraseră deja ministerele și diverse alte funcții și cărora dl Geoană le-a rămas dator vândut. De partea cealaltă, PD-L încearcă să-și formeze o majoritate guvernamentală despre care dl Boc zice că „cea mai sănătoasă ar fi cea de dreapta“. O fi dreapta sănătoasă dar rămâne de văzut cât de sănătoși sunt cei pe care-i pun miniștri. Cu această ocazie dl Boc a devenit ușor amnezic: „mă întreb cum ar funcționa o majoritate PSD-PNL care au doctrine opuse“. Se-ntreabă degeaba! Ar funcționa la fel de binișor sau foarte prost cum a funcționat și majoritatea PDL-PSD în acest an! Sau cum a funcționat majoritatea ascunsă PSD-PNL în anii anteriori ori majoritatea cu năbădăi PDL-PNL în Alianța DA – unde doctrinele au jucat un rol cu totul secundar în războiul personal al liderilor. Oricum, la chemarea dlui Boc primul care a întins dreapta spre a primi câteva fotolii a fost dl Marko Bela (UDMR), foarte fidel, ca de obicei, oricărei trădări care duce la guvernare. La PNL, în schimb, există unele ezitări pentru că dl Crin Antonescu nu pare să-și fi revenit după cele două înfrângeri pe care le-a suferit și după zilele fericite petrecute în turul dlui Geoană, cu sărutări în Kiseleff și șampanie la Șosea, când își ducea partidul „ca un cățeluș“ (vorba dlui Tăriceanu) la abatorul PSD. În paralel, analiștii fac previziuni privind modul în care-și va aborda dl Băsescu al doilea mandat. Unii dintre ei consideră că, așa cum dl Iliescu a lucrat în al doilea mandat (al treilea, de fapt) „pentru istorie“ – pentru istoria corupției, poate! – și dl Băsescu va opta în noul mandat tot pentru istorie. Pardon! Până la istorie ne mănâncă prezentul. România are nevoie de un președinte (și Guvern și Parlament) care să lucreze pentru prezentul ei. Istoria se repetă și se rescrie oricum.