Trucuri

În ultimele zile, România începe să devină un caz clinic. După ce-a reușit să accelereze în câteva săptămâni toate crizele posibile (politică, economică, morală), țara pare acum la cheremul unor indivizi scăpați de sub tratament care, ajunși în cabina copiloților, au deturnat-o într-o direcție necunoscută. După fiecare vrie vinovații își iau aere de victime: noi respectăm Constituția și statul de drept dar lumea nu ne înțelege. Las' că-i explicăm noi și trebuie să înțeleagă. Dacă nu înțelege de vorbă bună, o să înțeleagă de nevoie. Spre exemplu, referendumul din 29 iulie. Puciștii (cum le zic chiar socialiștii europeni) au votat întâi legea modificării referendumului făcând posibilă demiterea președintelui cu majoritatea voturilor exprimate. După care, pentru mai multă siguranță, au emis și OUG cu același conținut chiar în timpul procedurii de suspendare. Cum legea a fost contestată la CCR, Curtea a decis că este constituțională doar în prezența la vot a majorității alegătorilor înscriși pe liste. Clar și logic. Nu poți să pretinzi că ai referendul dacă votează doar un milion din 17 milioane sau chiar numai o mie. Până și Toni Greblă a priceput: „decizia CCR este firească, guvernul trebuie să modifice OUG”. Firescul n-a durat decât o oră după care lucrurile au reintrat în anormal: „respectăm decizia CCR, a zis guvernul Ponta, iar parlamentul are sarcina să modifice legea”. Parlamentul e însă în vacanță și până corectează legea trece referendumul. Ca să nu mai existe dubii în legătură cu caracterul dubios al guvernului acesta a anunțat clar că nu respectă decizia CCR ci doar propria sa voință: referendumul se face pe baza OUG. Ce dacă legea amendată și OUG au același conținut? Sunt lucruri diferite și gata: legea n-are decât să respecte decizia CCR (când o putea) dar OUG n-are nicio obligație. Proaspăt instalat la Cotroceni, Antonescu a susținut același lucru: legea-i una, OUG e alta, fiecare cu soarta sa.
Dacă una a pățit-o nu înseamnă să sufere și cealaltă. De-aia au și făcut două copii: dacă una e prinsă, să scape cealaltă. E ca la plagiat: păstrezi copia și uiți originalul. Premierul a mărturisit însă că „povestea cu plagiatul nu m-a afectat politic pe plan extern”. Ce dacă-i zice lumea copy-paste și „oaia neagră a Europei”? Ce dacă le zice lumea puciști? Nu-i afectează. Afectează doar România! Totuși, când trei lideri europeni îți spun că ești pucist, te duci și te culci. Ar trebui să li se dea niște sedative căci sunt un pericol public.

Tia ?ê?£erbănescu