Casa Regală confirmă instituționalizarea. Va fi Mihai răsplătit pentru decretele semnate la ordinul rușilor?

Ieri scriam un articol în care anunțam că se dorește plata din bani publici a palatului și a servitorilor lui Radu Duda și ai Margaretei prin instituționalizarea Casei Regale. Azi, Casa Regală a anunțat pe pagina sa oficială că este „în drum spre instituționalizare”. Propunerea a fost făcută de Alexandru Muraru, profesor de Ştiinte Politice la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi și fratele geamăn al consilierului prezidențial Andrei Muraru. Acesta cere o lege specială prin care  „relațiile cu alte instituții sau organizații, reprezentarea externă, sediul, numărul colaboratorilor și un aparat propriu sunt chestiuni care nu trebuie nici evitate și nici încărcate de o polemică politicianistă.” aruncându-ni-se praf în ochi: deși Palatul Elisabeta este acordat de Guvernul României fostului rege Mihai pe durata vieții, profesorul ieșean ne anunță că „doar prin generozitatea Majestății Sale acest imobil a fost pus la dispoziția familiei sale și a colaboratorilor pentru a servi drept sediu pentru angajamentele publice și evenimentele ceremoniale cu rol statal. Nici un alt fost șef de stat român nu a făcut acest gest cu locuința dată spre folosință privată.”

Fostului rege Mihai după ce s-a combinat cu Iliescu și Năstase i s-a creat de către presa pesedistă o imagine de victimă a comuniștilor și de mare erou. De fapt Mihai a conclucrat cu comuniștii până la abdicare. Le-a făcut jocul și aceștia l-au lăsat să plece nevătămat și cu averea din România. Vezi AICI cum a scos din țară Mihai safirul reginei Maria de 1,5 milioane de dollari.

Citiți AICI cum  deși putea să refuze, regele Mihai a aprobat legea pentru confiscarea aurului și valutei în 1947, lege care a băgat mii de români la temniță și AICI despre documentul din Arhivele Naționale care atestă că  Regele Mihai s-a înțeles cu comuniștii să abdice și nu a fost forțat.

Regele Mihai i-a numit prin decret regal pe acuzatorii publici bolșevici din procesul ziariștilor (vezi foto)

Jurnalistul George Roncea a dezvăluit în Ziarul Curentul, ediția din 02 decembrie 2013, că fostul rege Mihai a contribuit la lichidarea ziariștilor și intelectualitații românești publicând documente ținute sub pecetea secretului de stat peste șase decenii. Peste decenii, George Roncea a restituit „adevărul în memoria lui Pamfil Șeicaru, întemeietorul publicației „Curentul”, condamnat în celebrul lot al ziariștilor de către acuzatoarea populară Sidorovici Brucan, R. Alexandra (zisă “Saşa”). „Despre rolul criminal al Alexandrei Sidorovici, soția lui Saul Brukner (redenumit Silviu Brucan), s-a mai scris dar ceea ce nimeni nu a știut până acum sau a fost trecut sub tăcere cu ticăloșie, de către cei care aveau interesul falsificării istoriei României, a fost rolul regelui Mihai și calitatea specială deținută de Alexandra Sidorovici. Nu sovieticii au numit-o în fruntea Tribunalului Poporului, ci personal regele Mihai căruia i-a jurat supunere și maximă obediență. Așa rezultă din documentul difuzat astăzi în premieră de către „Curentul”. Fondatorul ziarului i-a căzut victimă Sașei Sidorovici, cea care a executat lotul  jurnaliştilor, care nu simpatizaseră cu tătuca Stalin, cei care au militat pe frontul anticomunist. Printre ziarele care au deranjat noua putere proaspăt venită pe tancurile sovietice prin trădări şi proaste decizii politice se numărau cele mai mari ziare ale acelor vremuri, printre care „Universul“, „Curentul“, „Porunca Vremii“, „Gândirea“. Aceste ziare au primit rapid eticheta de promotoare ale naţionalismului, antisovietismului sau antidemocrate. În plan politic, acestea erau acuzate că ar fi sprijinit legionarismul, fascismul şi hitlerismul, iar ziariştii au devenit brusc „criminali de război“. Nu mai puţin de 14 jurnalişti, cei mai prestigioşi din perioada interbelică, aveau să fie citaţi în faţa unui „pluton moral de execuţie“. Printre aceştia se regăseau Pamfil Şeicaru (fondatorul şi şeful cotidianului „Curentul“), Nichifor Crainic (revista „Gândirea“), Stelian Popescu (fondatorul „Universului“), Ilie Rădulescu („Porunca Vremii“), Romulus Dianu, Radu Gyr, Ion Dumitrescu, Gabriel Bălănescu, Romulus Seişanu, Ilie Popescu-Prundeni, A. Cosma, Justin Iliesu, Nicolae Iliescu şi Alexandru Hodoş.”, scria George Roncea.  Citește întreaga poveste a procuroarei regale sovietice AICI.

Pamfil Șeicaru condamnat de acuzatoarea numită de regele Mihai

Toate principiile juridice erau înlocuite cu dorințele dementei de Alexandra Sidorovici. „Justiţiarii“ noii stăpâniri erau nouă persoane, dintre care doi erau magistraţi, iar şapte erau „judecători ai poporului“. Această nouă instanţă se substituia astfel Consiliului de Miniştri, singura instituţie abilitată să trimită în judecată oameni care se făceau vinovaţi de „crime de război sau de dezastrul ţării“.
Jurnalistul Mădălin Necșuțu a descris în ziarul Curentul ediția din 22.11.2011 procesul marilor ziariști. Vezi AICI.
„Eri dimineaţă a început în faţa Tribunalului Poporului procesul celui de al doilea lot de acuzaţi: ziarişti. Numai şapte din ei sunt prezenţi, restul urmează a fi judecaţi în lipsă. La ora 8,3 membrii tribunalului intră în sala de şedinţe. Sunt aceiaşi care au judecat primul lot de criminali de război. Acuzarea e susţinută de: d. av. C. Vicol, prodecan al baroului de Ilfov şi acuzator public, av. I. D. Ioan şi d-na ing. Alexandra Sidorovici (soţia lui Silviu Brucan – n. red.), acuzator public. D. preşedinte Ilie Ţabrea deschizând şedinţa, aduce la cunoştiinţa lui Ilie Rădulescu că actul de acuzare împotriva sa a fost extins şi asupra faptelor de instigare şi participare la crimele de război, pasibile de pedeapsa cu moartea“, scria ziarul „Universul“, de data aceasta trecut de partea comuniştilor, în ediţia din 1 iunie 1945.

În ziua de 3 iunie 1945, în acest proces şi-a făcut simţită prezenţa acuzatorul public Alexandra Sidorovici, cea care a ajuns ulterior adjunct-şef de catedră la Catedra de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din Bucureşti, dar a mai ocupat şi funcţiile de secretar general al Ministerului Minelor şi Petrolului (1948-1958) sau secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948.

Bolșevica îi ura cel mai tare pe jurnaliștii de la „Curentul“,  în special pe fondatorul acestui ziar, Pamfil Şeicaru, refugiat în Germania după actul de la 23 august 1944, când România a fost pusă la picioarele URSS-ului lui Stalin.

Sentinţele date ziariștilor au fost crunte: „Eri dim. la ora anunţată, sala de şedinţe era ocupată până la ultimul loc. În altă sală, judecătorii au intrat în deliberare. Orele se scurg anevoios şi nervozitatea  celor din sală creştea. Se fac prognosticuri asupra sentinţei, mai ales de reprezentanţii presei. La ora 13 apar judecătorii. Sobrii, unul câte unul îşi ocupă locurile, rămânând totuşi în picioare. În sală se face tăcere, ca într-o reculegere. Apoi d. preşedinte Ilie Ţabrea, calm, începe citirea sentinţei. E luat, pe rând, fiecare acuzat şi, după ce vina sa este încadrată de o seamă de articole, i se citeşte şi osânda“, este descrisă atmosfera înainte de sentinţă. Tribunalul poporului decidea atunci la ce pedepse vor trebui să se supună inculpaţii:
„1. PAMFIL ŞEICARU, pentru că a părăsit ţara natală şi s-a pus în slujba inamicilor României, a atacat prin viu grai aliaţii ţării, pedeapsa cu moartea, iar pentru faptul de crimă pentru dezastrul ţării, se pedepseşte cu detenţiune grea pe viaţă, iar conform art 1. din Codul penal, se aplică pedeapsa cea mai grea. Osebit, mai este condamnat la confiscarea întregii averi, afară de cea provenită din succesiuni.
2. IONEL DUMITRESCU, pentru crimă de dezastrul ţării, fiindcă s-a pus în slujba hitlerismului şi fascismului, la detenţiune grea pe timp de 20 de ani, degradare civică zece ani şi confiscarea averii soţiei şi descendenţilor
3. ROMULUS DIANU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării şi instigare la crime de război, la 20 de ani detenţiune grea, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii.
4. ROMULUS SEIŞANU, pentru aceleaşi vini, la detenţiune pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii.
5. ILIE RĂDULESCU, condamnat cu majoritate de şapte voturi pentru instigare la crime de război, la muncă silnică pe viaţă şi zece ani degradare civică, iar pentru contribuţie la dezastrul ţării, condamnat în unanimitate la detenţiune grea pe viaţă, aplicându-i-se conform Codului penal, pedeapsa cea mai grea; condamnat deasemeni la confiscarea averii, aflată atât pe numele său, al soţiei şi descendenţilor, afară de cea provenită din succesiuni.
6. ILIE POPESCU PRUNDENI, pentru crimă de dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă şi confiscarea averii.
7. AL. HODOŞ, pentru crima de contribuţie la dezastrul ţării, la 20 de ani detenţiune, zece ani degradare civică şi confiscarea averii.
8. RADU DEMETRESCU-GYR, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la 12 ani detenţiune riguroasă, cinci ani degradare civică şi confiscarea averii.
9. GRIGORE MANOILESCU, pentru că a părăsit ţara natală şi s-a pus în slujba inamicilor României, ca ministru al propagandei  în guvernul Horia Sima, la pedeapsa cu moartea, iar pentru contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă şi confiscarea averii. I se va aplica pedeapsa cea mai grea.
10. GABRIEL BĂLĂNESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, degradare civică pe zece ani şi confiscarea averii.
11. PAN VIZIRESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării la detenţiune grea pe viaţă, degradare civică pe zece ani şi confiscarea averii.
12. AUREL COSMA, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii.
13. ION DOBRE, zis NICHIFOR CRAINIC, pentru crimă de dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii.
14. STELIAN POPESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii personale, a soţiei, şi descendenţilor, afară de cea provenită din succesiuni“.

Pamfil Şeicaru și Nichifor Crainic au fost achitați în 1995

Sentinţa de condamnare a Tribunalului Poporului a fost anulată prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie a României din 8 mai 1995. Spicuim din sentință: „Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar,
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general.
Casează hotărârea nr. 2 din 4 iunie 1945 a Tribunalului Poporului – Completul de Judecată din Bucureşti, decizia nr. 816 din 12 iunie 1945 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a şi decizia nr. 82 din 7 mai 1947 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a, numai cu privire la inculpaţii Şeicaru Pamfil, Dumitrescu Ioan zis Dimitriescu, Dianu Romulus, Hodoş Alexandru, Bălănescu Gabriel, Vizirescu Pantelimon, Cosma Aurel, Popescu Stelian şi Dobre Ion zis Nichifor Crainic.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul Şeicaru Pamfil pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 lit. j raportat la art. 3 alin. 2 din Legea 312/1945 şi de art. 2 lit. o raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 312/1945, iar pe inculpaţii Dumitrescu Ioan zis Dimitriescu, Diana Romulus, Hodoş Alexandru, Bălănescu Gabriel, Vizirescu Pantelimon, Cosma Aurel, Popescu Stelian şi Dobre Ion zis Nichifor Crainic pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 lit. o raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 312/1945.
(…) Cu opinia separată a d-lui judecător Paul Florea, în sensul achitării inculpaţilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a din Codul de procedură penală.
Anton Pandrea – Preşedintele Secţiei Penale
Eugenia Popa Luhan – Preşedintele Secţiei Comerciale
Viorel Anghel – Judecător
Vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie – Leonida Pastor
Preşedintele Secţiei Penale – Anton Pandrea
Preşedintele Secţiei Civile – Alexe Costache–Ivanov
Preşedintele Secţiei Comerciale – Eugenia Popa Lohan
Judecători: Viorel Anghel, Mircea Aron, Vasile Boroi, Gheorghe Bucur, Maria Coca–Cozma, Ştefan Dănilă, Georgeta Firuleasa, Dumitru Gazetovici, Emil Gherguţ, Bela Gyorgy, Costică Ionescu, Gabriel Ionescu, Nicolae Ionescu, Eugen Iosivoiu, Cornelia Silvia Marica, Paul Mitroi, Theodor Mrejeru, Adrian Niţoiu, Dimitrie Onică, Elena Osipenco, Florica Palaghiciuc, Eugenia Puşcariu, Florica Robescu, Dorin Sabău, Ana Alexandrina Savin, Andrei Selyem, Petre Similean, Benedict Sârbu, Gabriela Stecoza, Ion Tiucă, Gheorghe Toader, Ecaterina Vorobciuc, Ovidiu Zărnescu.”

Și noi, în loc să-i despăgubim pe urmașii acestor nefericiți condamnați și umiliți deși erau nevinovați, le căutăm în coarne „prințului” fără sânge regal Duda și urmașilor acestui fost rege care a semnat fără să înțeleagă sau fără să-i pese decrete după decrete care au distrus intelectualitatea acestei țări.