AVAB a renuntat la 20 miliarde de lei in plus pentru Hotelul -Soimul-

O noua -reusita- a bunicii AVAB (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare) se va adauga lungului sir de afaceri -beton- cu care functionarii acesteia se vor mandri intr-o siropoasa conferinta de presa. Subordonatii lui Ionel Blanculescu isi fac rapid norma dupa criterii numai de ei intelese, in timp ce fraierii care cred ca mai pot face o afacere ca la carte devin victime sigure ale unui paienjenis legislativ uscator de buzunare. Un exemplu mai mult decat elocvent, in care nesimtirea si lipsa unei minime temeri de ceea ce inseamna lege, este cazul -Soimul-.

In luna decembrie 2001, AVAB a lansat anuntul privind vanzarea prin licitatie publica cu strigare, in data de 21 decembrie 2001, a activului -Hotel-Restaurant Soimul- din Poiana Brasov. Toate bune si frumoase, la licitatie prezentandu-se sase ofertanti, o persoana fizica (Liviu Mihai Gherman) si cinci persoane juridice (SC Savion Hotel SRL, SC Histria Shipmanagement SRL, SC Minerva 92 SRL, SC Sinaia SA si SC Dunarea SA). Cursul licitatiei a decurs normal, fiind desemanta castigatoare oferta SC Dunarea SA din Galati. Adjudecatorul Dunarea urma sa plateasca 1,9 milioane de dolari, pret socotit de AVAB ca unul foarte bun.

Abia de-acum incepe povestea sa ne farmece. Pe cand la Galati se turna sampanie in pahare, functionarilor AVAB nu le convenea ceva… Pentru a purcede la drum, AVAB avea nevoie de un sprijin sau de o conjunctura prielnica. Trebuie sa subliniem faptul ca Dunarea SA a demarat proiectul cu ajutorul BCR, banca fiind cea care a emis scrisoarea de garantie in valoare de 15 miliarde de lei, Dunarea garantand cu imobile si depozite valutare colaterale. -Dupa licitatie, am negociat cu BCR ca pe langa contributia proprie, noua scrisoare de garantie, precum si creditul necesar pentru plata la AVAB sa fie asigurate tot de BCR, conform procesului verbal de licitatie. In plus, in toate documentele depuse la BCR pentru obtinerea produselor bancare mentionate s-a specificat expres ca acestea au o destinatie unica, adica plata sumei catre AVAB, iar termenul pentru efectuarea acestor operatiuni trebuie sa fie 21 ianuarie 2002. Din motive greu de explicat si in mare parte necunoscute noua, BCR nu a efectuat plata in numele nostru si nici nu a emis scrisoarea de garantie pana la termenul din 21 ianuarie, desi am fost asigurati de efectuarera platii la termen-, sustine presedintele CA al Dunarea SA, Traian Sandu. De partea bancii scuza tine de agenda incarcata a vicepresedintelui BCR, care se afla in niste intalniri cu oficialii BERD si nu a putut semna documentele necesare eliberarii produselor bancare. Din acest moment isi intra in rol directorul AVAB, Nicolae Campeanu (Directia Licitatii Active si Executii Silite). Aducandu-i-se la cunostinta printr-o scrisoare a BCR ca AVAB nu va inregistra nici un prejudiciu daca plata se va efectua cu o intarzire de cateva ore, fata de data convenita in procesul verbal de licitatie, domnul director Campeanu devine mai catolic decat Papa si, cu o graba mai mult decat suspecta, decade din dreptul de adjudecatar Dunarea SA.

Conform documentelor, la mijloc isi face loc si un fals. Pentru a se acoperi, directorul Campeanu convoaca o sedinta a Comisiei de licitatie, formata din Mircea Negoita (presedinte), Mihai Huzuneanu si Mihai Oprescu (membri), in data de 23 ianuarie, pe care in mod flagrant o antedateaza cu o zi mai devreme, adica pe 22 ianuarie. Conform procesului verbal, comisia a constatat ca Dunarea SA nu si-a achitat obligatiile de plata si nu a depus scrisoarea de garantie bancara de plata a ratelor, luand masura de a retine garantia de participare in suma de 15,1 miliarde de lei. -Relevant este ca, desi BCR cunostea ca termenul scadent este 21 ianuarie 2002, nu a fost in masura sa respecte termenul. Oricum, incercarea de a face acest lucru a doua zi demonstreaza intentia acestei institutii de a duce la bun sfarsit operatiunile contractate (credit si scrisoare de garantie). In schimb AVAB, invocand procesul verbal de licitatie, fara a analiza contextul in care s-au derulat evenimentele, a apreciat ca este cazul sa ne aplice o sanctiune foarte dura, incercand sa-si insuseasca suma de 15 miliarde de lei, cu toate ca vina de neplata nu ne apartine-, este de parere Traian Sandu.

Trimitand Dunarea SA prin tribunale, terenul a fost tasat pentru o noua licitatie. Foarte rapid, complexul hotelier -Soimul- este din nou scos la mezat si foarte rapid vandut celei de-a doua clasate in prima licitatie si singura care s-a mai inscris la licitatie, anume SC Savion Hotel SRL, cu 20 de miliarde mai ieftin. Cum rolul AVAB ar trebuie sa fie acela de a scoate cat mai multi bani pe activele pe care le poseda, nu intelegem cum pentru o intarzire de cateva ore la plata (care oricum nu este din vina licitatorului) a tinut mortis sa treaca -Soimul- in colivia Savion Hotel (care mai are Hotelul Tirol din Poiana Brasov si Helvetia din Bucuresti). -In rest, eu nu pot sa invoc decat un argument de ordin moral. Nu s-a vrut ca Dunarea SA sa intre in Poiana Brasov, pentru a nu fi tulburate apele si afacerile altora, foarte bine. Cel putin trebuia sa ne spuna de la inceput acest lucru si nici nu ne mai prezentam. Am mai trecut prin cateva situatii asemanatoare, cand ni s-a spus sa ramanem la noi in Galati si sa nu ne mai bagam nasul unde nu trebuie si am inteles, lasandu-i in pace. Daca la modul acesta se fac afacerile in Romania, incepi sa-ti pui intrebarea daca mai merita-, a conchis Traian Sandu, presedintele CA al Dunarea SA.

Cum era si de asteptat, ieri la orele 12.00, la AVAB functionarii sparsesera deja usile, fiind normal zi scurta.