Dupa cum se stie, parlamentul a respins si abrogat -criminala- Ordonanta de Urgenta nr. 186/1999 a guvernarii Radu Vasile (dupa trei ani – timp suficient pentru lichidatori si ceilalti interesati de disparitia unor banci comerciale romane cu capital privat), modificand in practica si unele reglementari esentiale ale Legii 83/1998 privind procedura falimentului bancilor.
Cele ce se cunoasc mai putin sunt ca, in ciuda faptului ca bancile, conform noilor reglementari, sunt din ce in ce mai aproape de -apetitul- celor care castiga milioane de dolari din activitati de lichidare, si firmele de lichidare au devenit mai puternice ca niciodata. Asta din cauza ca noile reglementari nu ii afecteaza cu nimic, din contra, de acum nu mai pot fi deranjati nici macar de cei care au avut -ghinionul- de a se numara printre actionarii unei banci comerciale intrate in vizorul Bancii Nationale. Iar cazurile sunt multiple, daca amintim doar de actionarii de la Bankcoop sau Banca Internationala a Religiilor.
Dedesubturile prevederilor din noua Lege 597/2002
Astfel, in Legea 597/2002, publicata in -Monitorul Oficial-, Partea I, nr. 827 din 18 noiembrie 2002, privind aprobarea OUG nr. 138/2001 pentru modificarea si completarea Legii 83/1998 (procedura falimentului bancilor) exista o serie de prevederi -interesante- ce intaresc cele relatate mai sus. In primul rand amintim aliniatul 2 al art. III din respectiva lege.
In prezent, pe baza prevederilor din OUG 186/1999, lichidarea bancilor este incredintata unor societati desemnate de instanta care a declansat procedura de faliment, cu avizul Bancii Nationale. Acestor societati de lichidare, gen Consulting Millenium 3 a consilierului guvernamental arestat Fanel Pavalache si Reconversie Valorificare Active (patronata de avocatii Arin Stanescu si Calin Zamfirescu), li se permite incasarea unor comisioane de 8-10% din creantele si activele bancilor pe care le lichideaza cu acoperirea juridica oferita de judecatori sindici precum Maria Navala si Cristina Negru (anchetate de PNA).
Parlamentul a incercat -doar pe jumatate- sa taie din elanul acestor firme, prin introducerea unei noi reglementari (prin Legea 597/2002), onorariul lichidatorilor fiind limitat la numai -pana la 3% din sumele rezultate din operatiunile de lichidare-. Insa o chichita juridica permite in continuare incasarea -grosului- de 8-10 procente din aceasta afacere. Si anume, firmele de lichidare ar fi pierdut miliarde de lei daca s-ar aplica noua prevedere din art. 7, alin. 2 din OUG 138/ 2001, aprobata prin Legea 597/2002 privind retributia de -pana la 3%-, insa ramane valabila vechea prevedere prin mentinerea art. III, alin. 2 din aceeasi ordonanta, mentiunea din OUG 186/1999 (abrogata) care consfinteste pentru societatile aflate, deja, in lichidare procentul de 8-10%. In concluzie, pentru societatile intrate in furcile lichidarii se va incasa in continuare 8-10%, doar pentru cele noi (banci romanesti oricum nu prea mai sunt), care se vor confrunta cu probleme, pretul este mai mic.
Partie pentru firmele de lichidare
In proiectul initial al OUG nr. 138/2001 se prevedea ca lichidarea bancilor sa fie incredintata in exclusivitate Fondului de Garantare a Depozitelor in sistemul bancar. Ce a ajuns pe mesele parlamentul este cu totul altceva. Astfel, in OUG 138/2001, asa cum a fost aprobata de parlament prin Legea 597/2002, prevederea in cauza a fost modificata de Banca Nationala cu fraza: -va desemna lichidatorul care va putea fi si Fondul de Garantare a Depozitelor…-. Practic s-a dat liber la lichidatori -a la Pavalache- spre borcanele cu miere, Fondul de Garantare alegandu-se cu praful de pe toba (banci din care nu se mai poate recupera nimic, precum Banca Turco-Romana).
Pe bune doar de acum inainte
Un alt element deosebit de -ilustrativ- este faptul ca prin OUG 138/ 2001, aprobata de parlament prin Legea 597/2002, articolul 17 din Legea 83/1998 nu a mai fost modificat, ramanand asa cum a fost stabilit initial prin aceasta lege. Cele doua conditii care au distrus o buna parte din bancile romanesti au ramas obligatoriu cumulative, si nu asa cum s-au aplicat de exemplu in cazul BIR (a fost suficient doar una dintre ele). Moral s-a facut dreptate, recunoscandu-se implicit premeditarea unui caz de faliment, dar pe cine mai incalzeste acest lucru?
Dupa ce un consilier guvernamental din sanul puterii a fost arestat de PNA pentru trafic de influenta (o miza incredibila de patru milioane de dolari), pentru rezolvarea cazului BIR, pe cale judiciara sau prin emiterea unei hotarari de guvern, si faptul ca acesta, conform datelor din dosare, controleaza Sectia Comerciala din Tribunalul Bucuresti (sentintele fiind date cu prilejul chefurilor de pe domeniile lui Pavalache) nu poate decat sa demonstreze inca o data forta unui anumit -grup de interese- care, se pare, reuseste in orice moment sa introduca -prevederi-palarie- in actele normative aprobate de factorii de decizie.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
