Acasă Economic-Financiar ParlamenTARELE falimentelor bancare

ParlamenTARELE falimentelor bancare

DISTRIBUIȚI

Recent, Parlamentul Romaniei a avut de-a face cu o serie de activitati -febrile- pe seama unei celebre ordonante de urgenta data pe ultima suta de metri de catre guvernarea Radu Vasile, contrasemnata de guvernatorul Mugur Isarescu, si ministrii liberali ai Justitiei si Finantelor, Valeriu Stoica, respectiv Decebal Traian Remes. Mai exact, este vorba de respingerea -dupa trei ani- a ordonantei de urgenta (OUG 186/ 1999) pe drept cuvant socotita -securea- ce a decapitat o serie de banci romanesti cu capital privat.

O banca nu e o societate comerciala

Cum pentru unii cazuri precum -Bankcoop-, -Banca Internationala a Religiilor- etc. sunt trecute la capitolul statistica, este important de mentionat istoria acestei ordonante de capatai a guvernarii CDR, dar atat de actuala daca tinem cont de ultimele scandaluri legate de consilierul guvernamental Fanel Pavalache, justitie si de sumele uluitoare care se -bidoneaza sau sifoneaza- in procesele de lichidare.

Astfel, in luna aprilie 1998, la initiativa Bancii Nationale, a fost adoptata Legea 83 privind procedura falimentelor bancii. Orice minte normala poate usor deduce ca prin prevederile acestei legi s-a dorit ca procedura falimentului bancilor sa fie scoasa de sub incidenta prevederilor Legii 64/1995, privind procedura reoganizarii judiciare si a falimentului, care acorda oricarei societati comerciale posibilitatea de a se redresa economic prin reorganizare judiciara. Se poate afirma deci ca, lipsite de posibilitatea reorganizarii judiciare, bancile comerciale cu capital privat -beneficiaza- de un tratament discriminatoriu, fiind societati comerciale doar pana cand vor muschii unora, asta din cauza ca cei interesati de -afacerea falimentului bancilor- s-au confruntat cu o serie de greutati in grabirea lichidarilor si incasarii comisioanelor. Din acest moment a fost mai mult decat necesara o schimbare, si se naste Ordonanta 186/1999. Ea a modificat in punctele esentiale (in ce conditii se trimite o banca -in loc cu verdeata-) prevederile Legii 83.

Un -SAU- de milioane de dolari

Poate cea mai relevanta modificare operata de -specialisti- s-a facut pe articolul 17 din Legea 83/1998. Initial, se spunea ca -BNR, …, va putea introduce cerere impotriva bancii fata de care s-au aplicat masuri de supraveghere <si> administrare speciala si care nu au condus la redresarea bancii aflate in situatia de a nu onora <integral platile>-. O data cu Ordonanta 186/1999, textul devine -BNR, …, va putea introduce cerere impotriva bancii fata de care s-au aplicat masuri de supraveghere <sau> administrare speciala si care nu a condus la redresarea bancii aflate in situatia de a nu <onora platile>-.

Practic, printr-o simpla inlocuire a cuvantului -si- in Legea 83/1998 cu cuvantul -sau- in OUG 186/1999, s-a creat posibilitatea declansarii procedurii de faliment, fara a se trece prin faza -administrarii speciale-, care permitea bancilor sa-si continue existenta si sa-si reorganizeze activitatea. Prin declansarea procedurii falimentului, fara parcurgerea celor doua faze preliminarii, Banca Nationala nu a protejat nici sumele de bani ale deponentilor care aveau dreptul la acelasi tratament juridic in fata legii si a autoritatii publice si nici ale actionarilor bancilor respective, astfel disparand o serie de banci romanesti care se confruntau cu lipsa temporara de lichiditati. Alte modificari la Legea 83 s-au efectuat pe art. 2 (-o banca este considerata <insolvabila> daca nu a onorat integral <creantele> certe, lichide si exigibile de cel putin 30 de zile-), care devine, in noul act normativ, -o banca este considerata in <stare de faliment> daca nu a onorat integral <creante> certe lichide si exigibile, de cel putin 30 de zile-.

29 octombrie – ziua orbilor


Din data de 29 octombrie 2002, OUG 186/ 1999 este respinsa de parlament (dupa trei ani) si publicata in -Monitorul Oficial- la 18 noiembrie 2002. Insa, in aceeasi data, parlamentul adopta Legea 597 (29 octombrie 2002) privind aprobarea OUG 138/2001 pentru modificarea Legii 83/1998, privind procedura falimentului bancilor. Prin art. 2 din Legea 597, OUG 186/1999 este si abrogata . In art. 3 alin. 2 al Legii 597 se prevede insa ca -procedurile falimentului declansate in baza prevederilor Legii 83/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, vor fi continuate in conformitate cu prevederile legii mentionate, valabile la momentul darii hotararii de declansare a procedurii-. In mod practic, daca OUG 186/1999 a fost respinsa si abrogata prin alta lege, aceasta ordonanta nu mai exista. Astfel, se poate pune intrebarea cum poate un act normativ produce in continuare efecte daca nu mai exista? Acestea sunt cele mai elementare obiectii ce se pot aduce unor actiuni legislative de ultim moment. Insa, intamplator sau nu, ele au trecum rapid prin birourile parlamentarilor, cu siguranta prinsi prea devreme de spiritul Sarbatoarilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.