Dimensiunea diferentei intre reclamele financiare atragatoare si conditiile reale de creditare o poate trai pe propria-i piele orice client care se incumeta sa treaca pragul unei banci.
Ofiterul de credite te masoara scrutator din priviri, gata sa te refuze inainte de se uita peste primul act legal, semnat si stampilat de angajator. Daca una dintre -conditiile de baza- nu este indeplinita, cum ar fi -clientul nu figureaza cu domiciliul stabil in aceeasi localitate cu locul de munca- sau -venitul lunar net este mai mare decat cel inregistrat pe cartea de munca (fiind completat de alte tipuri de contracte)- situatia se complica. Nici macar telefoanele date superiorilor nu-l pot lamuri pe angajatul bancii. De exemplu, clientul poate afla ca are nevoie de un certificat fiscal si o declaratie de impunere pe venitul global. Insa, functionarul bancar, abia intrat in posesia noilor informatii, habar nu are care este autoritatea competenta sa elibereze actele solicitate cu atata vehementa. Argumentul de care se prevaleaza constant angajatii institutiilor financiare sunt asa-zisele norme de reglementare, care se modifica de la o luna la alta. Includerea clientilor intr-o categorie sau alta se face tot aleator, contractele de munca in vigoare, care certifica realizarea de venituri, fiind repartizate dupa ureche in categoria liber profesionisti, persoane fizice autorizate sau asociatii familiale.
Exista o mare diferenta intre inasprirea conditiilor de creditare si incompetenta functionarilor bancari. Logic ar fi ca decizia de creditare sa fie luata in urma unei analize standardizate de credit scoring (punctaj), si abia apoi in functie de perceptia ofiterului de credite. Si astfel ramanem cu aceeasi dilema: care or fi clientii eligibili si mai ales pe ce criterii sunt alesi?
Deocamdata, numarul romanilor care nu dispun de banii necesari finantarii proiectelor personale este atat de mare, incat bancile nu-si fac deloc probleme atunci cand resping din priviri un dosar de creditare.
Un alt ofiter bancar caruia ne-am adresat s-a declarat complet depasit de situatie: -Sunt sufocat de atatea dosare de creditare. Incercati la sfarsitul lunii august, pentru ca acum este si la noi perioada concediilor!-
Minunat raspuns! Cum ar fi daca toate categoriile sociale ar functiona dupa acelasi principiu? De exemplu, sa te duci la Urgente si sa-ti spuna medicul de garda ca are atatia bolnavi pe cap, incat mai nimerit ar fi sa revii dupa vreo luna…
Serviciilor bancare proaste si deosebit de piperate li se adauga produsele bancare deloc atractive. In strainatate, contractarea unui imprumut de la o bana nu se face nici pe departe in conditii similare cu cele de la noi, care seamana mai degraba cu o piatra de moara legata de gat, timp de cativa ani, gata-gata sa te scufunde din punct de vedere financiar. De exemplu, in tarile UE, dobanzile practicate la credite sunt calculate in functie de EURIBOR, plus doua-trei puncte procentuale, in vreme ce la noi bancherii adauga cinci pana la opt puncte procentuale peste acest indice. Adica, povara datoriei creste, in functie de cuantumul veniturilor, dupa principiul – cu cat veniturile intr-o tara sunt mai mici, cu atat dobanzile practicate sunt mai mari.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
