Banii europeni sunt greu de cheltuit

Romania este expusa mai multor riscuri in privinta capacitatii de absorbtie a fondurilor europene atat in faza de preaderare, cat si dupa 2007, daca nu va avea mecanismele necesare asigurarii transferurilor de fonduri de la Uniunea Europeana pana la ultimul beneficiar. Regula de aur aplicata de Comisia Europeana este cofinantarea, iar presiunile la care va fi supus bugetul de stat pot crea dezechilibre majore in economie, de natura sa influenteze atat rata inflatiei, cat si a somajului. Marele risc de care se tem responsabilii romani se refera la eventuala incapacitate a beneficiarilor de a folosi banii europeni. Daca primul impas, al documentatiei incomplete, este mai usor de depasit, fazele de organizare a licitatiilor, de selectare a proiectelor si de implementare efectiva a contractelor prezinta un grad ridicat de risc. Comisia, prin misiunea de audit, poate cere banii inapoi daca expertii europeni constata neindeplinirea sau indepartarea de la obiectivele initiale ale proiectului cofinantat.

Pana la cheltuirea efectiva a banilor publici europeni, beneficiarul are de depasit o serie cam lunga de riscuri, desi regulile sunt, in opinia reprezentantilor Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, simple si clare. Problema apare la implementarea lor. De exemplu, orice incercare de influentare a procesului de evaluare si selectie, prin incercarea de a stabili contacte cu membrii Comitetului de Evaluare, duce la excluderea imediata a propunerii din cadrul evaluarii, iar respectivului solicitant i se interzice participarea la licitatii pe o perioada de doi ani. Daca documentele supuse spre aprobare nu sunt intocmite conform procedurilor UE, Delegatia poate solicita refacerea lor, ceea ce duce la intarzieri in derularea programului, in conditiile in care fiecare proiect in parte are termene limita pentru diversele faze. Frauda este o alta problema care poate sa apara in derularea unui grant. Daca exista suspiciuni in legatura cu incercarile de fraudare a fondurilor comunitare, paralel cu evitarea fraudei se poate sesiza Oficiul de lupta anti-frauda al UE (OLAF). Comisia Europeana, prin delegatia sa, exercita un control riguros pana la semnarea contractelor, fiind responsabila in fata statelor membre ale Uniunii de modul in care sunt cheltuiti banii contribuabilului european.

Ministerul Integrarii Europene (MIE) este abilitat sa aprobe lista proiectelor propuse spre finantare si raportul de evaluare. In calitate de autoritate de contractare, MIE poate cere clarificari privind proiectele propuse spre finantare sau poate sa nu aprobe raportul de evaluare. Delegatia Comisiei Europene verifica raportul de evaluare numai daca MIE l-a aprobat in prealabil. Si in aceasta faza pot aparea riscuri. Delegatia poate considera ca evaluarea nu a fost corect realizata si poate cere o reevaluare, ceea ce duce la intarzieri in derularea procesului. Dupa depasirea acestui proces indelungat de evaluare, apare riscul cel mai mare. Desi pot primi toate aprobarile necesare, autoritatile risca sa nu reuseasca contractarea in totalitate a fondurilor pana la termenul limita. In acest caz, banii trebuie rambursati Comisiei Europene. In faza de implementare a proiectului exista riscul neintelegerii corecte a obligatiilor si drepturilor ce revin beneficiarului si partenerului acestuia sau pot aparea diferente intre cheltuielile efectuate si ceea ce s-a prevazut in bugetul din cererea de finantare. O alta problema ar fi efectuarea unor cheltuieli care nu sunt eligibile. Comisia Europeana efectueaza exercitii de audit fie prin propriile servicii, fie prin firme de specialitate contractate in acest scop sau de catre experti ai Curtii Europene de Audit.

Exemplul negativ de utilizare a banilor publici europeni este Grecia, care nu a reusit sa dovedeasca Comisiei Europene ca poate folosi banii alocati timp de zece ani, pentru ca nu dispunea de un mecanism clar de accesare a fondurilor.