Capitalul speculativ nu are motive sa paraseasca Romania

Evolutia monedei unice europene din ultimele zile a inceput sa sperie multa lume: atat cei cu imprumuturi contractate in euro, cat si responsabilii de elaborarea politicilor monetare. Ea este pusa pe seama iesirilor de capital din piata, ceea ce presupune si marirea deficitului de cont curent.

Imprumutatii isi vad veniturile erodate de scumpirea creditului. De cealalta parte, BNR s-a trezit fara principalul atu in lupta cu inflatia, cursul de schimb.

Multi s-au grabit sa puna scumpirea euro pe seama plecarilor capitalului speculativ atat de hulit de guvernatorul Isarescu. Insa realitatea poate fi una mai sumbra: capitalul speculativ nu are motive sa iasa din piata romaneasca atata timp cat dobanzile se mentin peste media internationala.

S-ar putea sa constatam peste putin timp ca, de fapt, aceste iesiri reprezinta repatrieri de capital, datorate neincrederii investitorilor intr-un mediu de afaceri imprevizibil si impredictibil.

Faptul ca legislatia fiscala nu este una stabila, Codul fiscal, inregistrand zeci de variante pana acum, este un impediment major pentru elaborarea oricarei strategii de afaceri cu sanse de reusita. Birocratia macina si ea nervii si banii investitorilor, indreptand investitiile catre alte zari.

Piata valutara romaneasca se confrunta in acest moment cu o situatie neasteptata, leul inregistrand o depreciere rapida in ultimele zile, care poate duce moneda unica europeana la un raport cu leul romanesc de 3,7/1. Concluzia: cererea de euro din piata depaseste oferta, ceea ce, coroborat cu evolutia deficitului de cont curent, ne conduce la concluzia ca importante capitaluri parasesc Romania. Situatia este paradoxala cu atat mai mult, cu cat se stie ca vara se caracterizeaza printr-un fenomen exact contrar: romanii din strainatate aduc valuta si o consuma in Romania, turistii straini care ne trec pragul fac acelasi lucru, importurile sunt cu mult mai temperate.

Pietele internationale de capital sunt bulversate zilele acestea de miscari de fonduri extrem de imprevizibile si greu de explicat, privit prin prisma analizei economice. Ieri, ziarele titrau cu majuscule ca deficitul de cont curent atinge valori record pe fondul iesirilor din piata romaneasca a fondurilor speculative (-spaima- guvernatorului BNR, Mugur Isarescu). Aceasta ar fi, la o prima vedere, o explicatie plauzibila pentru faptul ca am ajuns ca diferenta dintre iesirile si intrarile de capital sa fie in acest moment de aproape 2,5 miliarde de euro. Daca analizam insa ceva mai atent, vom observa ca argumentul BNR nu prea sta in picioare, cata vreme dobanzile din piata romaneasca, inclusiv cea de referinta calculata de banca centrala, se mentin cu cel putin trei puncte procentuale peste media europeana si chiar americana. Sigur, atat Federal Reserve, cat si Banca Central Europeana au operat multe ajustari in acest an, iar ele vor continua. Insa analistii financiari externi considera ca aceste doua puncte de referinta nu vor mai urca atat de consistent (cel mult 0,5-1%). Cu alte cuvinte, speculatorii vor avea de optat intre dobanzi de 8,5% pe meleaguri mioritice si un maxim de 6% in Uniune Europeana si SUA. Daca ati avea bani de plasat, dumneavoastra ce ati alege?

Ies banii buni sau cei rai?

Si totusi banii pleaca! Ceea ce intereseaza pe toata lumea este care din cele doua categorii de fonduri externe ies din tara (ca tot avem acum contul de capital liberalizat). Din analiza de mai sus, ar rezulta ca speculativele nu au motive de iesire. Sa zicem ca scaderea busei ar putea sa impulsioneze iesirile de fonduri. Nici acest argument nu tine, atat timp cat orice jucator de bursa versat stie ca cele mai profitabile achizitii se fac la momentul in care titlurile sunt la valori minime si au perspective de dezvoltare pe termen lung bune. Or, cam asta se intampla acum cu actiunile romanesti, dealerii fiind de parere ca preturile au fost corectate suficient in sensul devalorizarii.

Daca speculatorii nu scot bani din piata, atunci inseamna ca ies banii buni. Contraargumentul oficialilor ar fi ca trendul investitiilor straine directe este si el unul ascendent. Perfect de acord, dar ce se intampla cu profiturile celor care au mizat deja pe Romania? Ce planuri de viitor pot sa-si faca acestia, din moment ce Codul fiscal risca sa aduca nenumarate surprize, taxa de mediu risca sa le scoata din buzunar mai multi bani decat in Germania (tara recunoscuta pentru exigenta in domeniu), legislatia este atat de incalcita, incat trebuie sa-ti cumperi meditatori pentru a face fata, iar birocratia depaseste limitele celui mai elementar bun-simt.

Lovitura sub -centura- inflatiei

Consecintele acestei aprecieri a monedei nationale pot fi sinistre pentru politica monetara. Sa nu uitam ca BNR are ca principal obiectiv pentru 2006 si 2007 reducerea inflatiei. Lupta se da pe doua fronturi: curs valutar si dobanda de interventie. Pana acum, cursul valutar la ajutat pe Isarescu sa tina inflatia in limite rezonabile. Ce se va intampla insa daca un euro va sari, spre bucuria exportatorilor, la 3,7 RON? Poate BNR sa dea drumul la supapa dobanzilor? In niciun caz! Desi nu a mai intervenit de multa vreme pe piata monetara, suntem convinsi ca, daca euro sare de 3,65 RON, o va face. Are cu ce, si nu-si permite inca un derapaj de la capitolul crestere generalizata a preturilor.