Confuziile jurnalistilor straini creeaza isterie pe piata valutara

Piaţa valutară românească se dovedeşte extrem de sensibilă, fapt probat ieri de trendul raportului euro/leu. Acesta a fost puternic bulversat de câteva informaţii învechite apărute în presa internaţională, alimentate suplimentar de unele apărute în proiectul de strategie naţională pentru pregătirea trecerii la euro, în 2014.

Chiar dacă marea majoritate a datelelor statistice şi declaraţiilor făcute de oficiali români pledau pentru continuarea şi în acest an a aprecierii leului în raport cu euro, brokerii inetrnaţionali au considert că e mai bine să cumpere euro acum. Moneda naţională a pierdut până la finele şedinţei de tranzacţionare aproape doi bani.

Analiza jurnaliştilor străini poate fi considerată, fără îndoială, mai mult decât superficială, dacă ţinem cont de faptul că aceştia aveau la dispoziţie numeroase studii efectuate de agenţiile de rating şi grupuri financiare implicate în România iar opinia unanim acceptată a acestora este că moneda naţională va cunoaşte în continuare o apreciere. Aprecierea a fost subliniată recent la Viena de către viceguvernatorul BNR, Cristian Popa, care a previzionat inclusiv faptul că există riscul ca aprecierea nominală să fie prea rapidă. Şi să nu uităm că anul trecut leul a fost vedetă pe piaţa valutară internaţională, iar unul dintre principalele atuuri în lupta cu inflaţia ale guvernatorului băncii centrale, Mugur Isărescu poate fi aprecierea monedei naţionale! Chiar dacă evoluţia de ieri a raportului euro/leu nu poate fi considerată una alarmantă, ea pune în evidenţă temerile enunţate de BNR de mai multe ori: există prea mult capital speculativ în piaţă, iar mişcările acestuia, dacă nu este ţinut sub control, pot fi foarte periculoase.

Evoluţii surprinzătoare ieri, pe piaţa valutară românească. Preluarea unor informaţii învechite de către presa internaţională, referitoare la cursul mediu euro/leu în anul recent încheiat a bulversat intenţiile dealerilor. Astfel, conform jurnaliştilor, pornind de la previziunile Comisiei Naţionale de Prognoză dar şi de la unele prevederi ale programului multianual de convergenţă la euro, moneda naţională ar urma să evolueze într-o direcţie contrară actualului trend.

Analiza superficială a jurnaliştilor a condus la deprecierea leului, pe o piaţă ce se dovedeşte extrem de fragilă. Şi când spun superficială, mă bazez pe faptul că aceştia aveau la dispoziţie numeroase studii efectuate de agenţiile de rating şi grupuri financiare implicate în România: opinia unanim acceptată a acestor analişti este că moneda naţională va cunoaşte în continuare o apreciere. Recent, viceguvernatorul băncii centrale, Cristian Popa, estima continuarea aprecierii leului în acest an, indicând chiar că există riscul ca aprecierea nominală să fie prea rapidă. Chiar politicile de macrostabilitate elaborate în laboratorul de pe strada Doamnei, unice din punctul de vedere al profesionalismului (spre deosebire de înşiruirile de generalităţi de la palatul Victoria, care vor să ţină loc de restructurare) mizează pe aprecierea leului, foarte necesară ţinerii sub control a inflaţiei.

Stabilitatea macroeconomică din următorii trei ani va fi influenţată în mod decisiv de evoluţia salariului nominal, a producţiei agricole şi a cursului de schimb, potrivit programului de convergenţă la zona euro al Ministerului Finanţelor.

E adevărat, în acelaşi document, publicat marţi de autorităţi pentru dezbatere publică, include referiri la un curs mediu de schimb de 3,55 lei/euro pentru 2006, într-un tabel denumit -presupuneri-.

-Informaţia a fost preluată de presa internaţională şi a devenit accesibilă astfel tuturor investitorilor străini, inspirându-le un sentiment negativ, care i-a determinat să-şi închidă unele poziţii pe leu-, a declarat pentru Mediafax, dealerul unei bănci.

După închiderea de marţi a pieţei locale, în urma apariţiei materialului, nerezidenţii au cumpărat euro, astfel că leul s-a depreciat de la 3,3850 unităţi până la 3,4 unităţi pe piaţa interbancară.

Şapte ani -de încălzire-

România mai are nevoie de o perioadă de pregătire de şapte ani înainte de a adopta moneda euro, obiectiv stabilit pentru anul 2014, potrivit planului de convergenţă propus de autorităţile române, aflat acum în dezbatere publică.

-Pentru România, finalizarea perioadei de şapte ani (2000 – 2006) de pregătire pentru aderarea la UE şi începerea unei alte perioade, având aproximativ aceeaşi durată (2007 – 2013) de pregătire pentru adoptarea monedei euro, constituie o oportunitate deosebită de continuare a reformelor şi de eliminare a disparităţilor economice-, se menţionează în proiect.

România nu va putea adera la Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM 2) mai devreme de 2012, în condiţiile necesităţii implementării unor reforme structurale suplimentare care să crească capacitatea şi flexibilitatea economiei de a face faţă şocurilor asimetrice.

-Îmbunătăţirile în ceea ce priveşte convergenţa reală trebuie făcute de o manieră care să nu afecteze criteriile de convergenţă nominală, adică menţinând echilibrele macroeconomice-, se menţionează în proiectul menţionat.

Calendarul pentru adoptarea monedei euro reprezintă o problemă de optimizare temporală, în care viteza este dictată de o analiză cost-beneficiu, supusă unor exigenţe legate de îndeplinirea pe o bază durabilă a criteriilor de convergenţă nominală, realizarea unui nivel satisfăcător al criteriilor de convergenţă reală şi reducerea intervalului de timp în cadrul mecanismului ERM 2 la durata minimă obligatorie de doi ani, se menţionează în proiect.

Acest calendar trebuie să permită un interval de timp suficient pentru realizarea exigenţelor menţionate anterior şi -să fie suficient de ambiţios pentru a concentra voinţa politică în direcţia continuării reformelor-.

România are obligaţia să transmită Comisiei Europene în luna ianuarie, prima ediţie a Programului de Convergenţă, care cuprinde angajamentul privind adoptarea euro în anul 2014.

Pentru a adera la euro, statele trebuie să participe mai întâi la ERM 2 şi să îndeplinească o serie de criterii privind nivelul datoriei publice şi al deficitului bugetar, stabilitatea preţurilor, a monedei naţionale şi a dobânzilor pe termen lung.

Inflaţia statelor care doresc să adopte euro nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media ratelor inflaţiei din cele mai perfomante trei state membre, iar deficitul bugetar trebuie să reprezinte maxim 3% din produsul intern brut.

De asemenea, datoria publică se poate plasa la maxim 60% din PIB, iar cu doi ani înainte de aderarea la zona euro, statele candidate trebuie să adere la ERM-2, demonstrând astfel stabilitatea monedei naţionale, prin menţinerea variaţiei acesteia în cadrul unei marje de 15% faţă de o paritate stabilită în raport cu euro.

Cheltuieli fierbinţi

Cheltuielile bugetare cu salariile au fost stabilite la 6,3% din PIB în 2007 şi vor rămâne la această pondere pe termen mediu, potrivit proiectului planului naţional de convergenţă pentru adoptarea euro.

În România, creşterea salariului nominal a fost rapidă în ultimii ani. În măsura în care această dinamică este susţinută de creşterea productivităţii, prezintă o evoluţie pozitivă, dar rate mari de creştere într-un singur an, amplifică riscurile de dezechilibru macroeconomic, se arată în proiect.

Acest scenariu reflectă impactul estimat al unei creşteri mai mari a salariului mediu comparativ cu scenariul macroeconomic de bază.

Astfel, o creştere cu 5% a salariului nominal în 2007 comparativ cu scenariul de bază care include deja creşteri relativ consistente salariale, conduce la o performanţă mai slabă în reducerea inflaţiei, cu 0,6 puncte procentuale decembrie/decembrie, şi o creştere a deficitului de cont curent în fiecare an de-a lungul perioadei analizate, datorită ritmului superior de crestere a consumului, cel mai mare impact fiind de 0,6 puncte procentuale în 2008.

Această estimare ţine cont de răspunsul politicii monetare, mai restrictivă în comparaţie cu cea proiectată în scenariul de baza din 2007, şi de menţinerea politicii fiscale constante faţă de scenariul de bază.

Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a declarat săptămâna trecută că politica salarială reprezintă principala incertitudine în proiecţiile privind inflaţia din 2007, întrucât integrarea în Uniunea Europeană a însemnat în toate statele o presiune puternică pentru creşterea veniturilor.

În sectorul bugetar activează peste 1,2 milioane de salariaţi. Unele categorii importante vor beneficia în acest an de majorări salariale consistente, mult peste media anunţată de guvern, de 7,5%.

Criterii de convergenţă

– Rata inflaţiei: (medie anuală) trebuie să fie cu maximum 1,5% peste media celor mai performanţi trei membri ai UE (media inflaţiei în UE 25 este 2,2%);

– Ratele dobânzilor pe termen lung trebuie să fie cu maximum 2% peste media de 3,7% din UE;

– Deficitul bugetului consolidat sub 3% din PIB;

– Datoria publică să reprezinte sub 60% din PIB;

– Aprecierea/deprecierea maximă a cursului de schimb faţă de media pe doi ani trebuie să fie de maximum +/- 15%.