Controverse privind adoptarea euro

Personalităţi importante, cu putere de decizie, îşi exprimă părearea în privinţa trecerii Romaniei la euro. Trecand peste aspectul că datul cu părerea, într-un moment în care sunt fixate nişte ţinte clare din partea BNR, nu mai poate ţine decat de propagandă electorală, trebuie să mai facem cateva sublinieri. Mai mult, zvonurile pot crea o destabilizare a unei monede care, dincolo de aparenţe, a demonstrat zilele acestea că e încă firavă.

Demonstraţia am avut-o în direct: a fost preşedintele suspendat, leul a coborat; a spus Văcăroiu că euro poate creşte, moneda naţională s-a depreciat; a zis Vosganian că trendul leului pe următorii ani va fi crescător, moneda comunitară a dat înapoi.

Tehnic vorbind, adoptarea euro ţine de îndeplinirea criteriilor impuse de Tratatului de la Maastricht:

– deficit bugetar sub 3 procente din PIB;

– datorie publică totală mai mică de 60% din PIB în anul adoptării monedei unice;

– rată a inflaţiei care să nu depăşească cu mai mult de 1,5% pe cea a celor mai performante trei state din UE;

– rată a dobanzii la titlurile pe zece ani care să nu depăşească cu mai mult de 2 puncte procentuale dobanda medie a celor mai performante trei state;

– menţinerea stabilităţii cursului de schimb timp de cel putin doi ani.

La aceste criterii explicite, însă ar mai trebui adăugate unele nescrise, care ar proteja economia naţională de efectele negative ce pot apare după trecerea la euro. Ele nu sunt obligatorii dar se desprind din experienţele statelor care au făcut deja pasul: convergenţa reală, per total şi pe ramuri a economiei; echilibrul importurilor şi a exporturilor raportat la PIB), nivelul PIB/locuitor. După cum se vede, acestea din urmă pot fi cu greu îndeplinite, ceea ce dă dreptate guvernatorului BNR pe linia ţintei fixate pentru trecerea la euro.