Costurile crizei americane devin din ce în ce mai vizibile, începând cu finele săptămânii trecute. Dolarul american a terminat în genunchi săptămâna, ultima şedinţă de tranzacţionare rezervându-i cea mai mare devalorizare din ultimele cinci luni.
Fenomenul este unul normal, ţinând cont de faptul că apele în privinţa crizei financiare încep să se limpezească. Cu alte cuvinte deja se cam ştie cine va supravieţui, cine va merge în faliment (la americani guvernul nu se ocupă cu -protejarea insolvenţilor-, ca la noi) şi, desigur cine va plăti oalele sparte.
Cel mai lovit va fi dolarul american: devenit monedă -rară- datorită crizei de lichidităţi, acesta cunoscuse o perioadă fastă în timpul crizei (a se citi o perioadă de apreciere). Cum situaţia a revenit la normal, banii lăsaţi în piaţă de federal Reserve nu-şi mai găsesc cumpărători. Mai mult, acea reducere a dobânzii de referinţă îndepărtează din nou investitorii străini de dolarul american. Una peste alta, cererea de monedă americană scade constant, ceea ce a prăbuşit cotaţia faţă de principalele valute concurente, euro şi respectiv yenul japonez.
Sigur, nimeni nu poate oferi garanţii că efectele crizei financiare americane se vor opri aici. Putregaiurile dintr-un sistem de creditare mult prea relaxat vor mai ieşi la suprafaţă în următoarele 6-8 luni, după cum afirma recent, într-o emisiune TV, reputatul economist Daniel Dăianu. Pentru că sistemul de împrumut de peste Ocean, în special pe segment ipotecar, este mult mai complex decât cel european, nemaivorbind de cel românesc (despre care am putea spune că este unul primitiv, dar de un primitivism salvator, de această dată).
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
