De ce n-are ursul coada!

Vinderea uneia dintre societatile de distributie de electricitate – respectiv Electrica Oltenia – catre compania ceha CEZ ridica o serie de probleme, unele care intriga, altele care tulbura.

CEZ nu este o companie privata, ci una de stat. In aplauzele generale, in Romania se vorbeste, in cazul tranzactiei cu pricina, despre privatizare, afundandu-ne de fapt si mai mult in ipocrizia generala care pune semnul egalitatii intre privatizare – proces justificabil in numele eficientizarii si competitivizarii, care sunt in natura structurilor private – si instrainare, care este totusi altceva. FMI, Banca Mondiala si Uniunea Europeana ne cer, la unison, privatizare si iar privatizare. Si, culmea demagogiei, ne aplauda si cand vindem la companii private, si cand nu facem altceva decat sa inlocuim posesia statului roman cu posesia altui stat. Asa am facut, deja, in urma cu ani, cu Romtelecom si, mai nou, cu una din cele doua distributii de gaze naturale (vanduta catre compania de stat Gaz de France) si cu doua dintre distributiile de electricitate (vandute catre compania de stat italiana ENEL). Asa am facut si zilele trecute cu inca una din principalele distributii de electricitate. Nici OMV nu este chiar, chiar o companie privata, asa ca si Petrom-ul, cea mai mare societate din Romania, a fost transferata in posesia unui alt stat, este drept mai responsabil si mai cu mot!

Si-atunci, daca tot suntem nu numai indemnati, ci chiar presati la asemenea vanzari, dar mai suntem si aplaudati cand o facem, atunci problema tulburatoare este ca, de fapt, nu ni se cere sa privatizam, ci sa abandonam posesia principalelor noduri din axa majora a economiei. Ma rog, daca asta-i treaba, asta este! Dar macar sa-i spunem pe nume si sa nu mai tot jucam farsa ipocrita cu privatizarea.

Pentru romani, care sunt foarte sensibili la teoria conspiratiei, lucrurile apar inca si mai frustrante. Caci, CEZ este nu doar o companie de stat, ci si o companie ceha. Concluzia ce ar putea fi trasa ar fi ca actualii pastori ai lumii au ceva cu Romania, caci, uite!, Cehiei, fosta surata comunista cu Romania, nu i s-a cerut nici macar sa-si privatizeze societatile de energie electrica, necum sa le transfere in mainile altor state! Daca pui cumva aceste probleme – desi cine se mai ocupa de asa ceva in Romania! – ti se reteaza observatia cu simpla replica: -este, intr-adevar vorba de o companie de stat, dar cu un pur comportament privat-.

O asemenea replica sugereaza ca lucrurile sunt de fapt cu mult mai complicate. O companie, chiar daca de stat, si chiar daca dintr-o tara fosta surata comunista de-a Romaniei, a putut sa invete sa aiba un comportament privat. Si, ca atare, nu mai este tocmai necesara privatizarea ei sau instrainarea ei, pentru a incapea pe mana unora care pot avea un comportament privat. Caci, uitandu-te inapoi, cu regret te vezi nevoit a constata ca structurile de stat din Romania – inclusiv si la superlativ, de pilda cele din domeniul gazelor, electricitatii si petrolului – numai comportament privat n-au avut. Au livrat suratelor de stat, ca pe vremea comunismului, fara sa pretinda ca acestea sa si plateasca. Neplatile erau acoperite din oala comuna, a proprietatii tuturor, precum in devalmasia comunista, de fapt pe seama celor multi si nevinovati. Comportament privat n-a existat decat fata de castigurile extrase de gestionari din oala comuna, care erau -privatizate- imediat si pe scara larga, la nivelul managerilor, grupurilor de interese si partidelor care le sustineau. De a trebuit sa chemam strainii, chiar daca reprezentanti ai unor structuri statale si nu private, sa preia proprietatea, si deci fraiele si decizia, pentru a opri jaful! Este mult mai prozaic de ce n-are ursul coada!