Guvernul, in cautare de preturi -aberante-, bune de controlat

Premierul Adrian Nastase a facut recent un anunt socant: Guvernul intentioneaza sa infiinteze un -Inspectorat de stat pentru controlul preturilor-. Pentru ca gandurile noastre sa nu zboare imediat la situatia de dinainte de 1990, primul-ministru a tinut sa sublinieze ca nu se doreste -fixarea preturilor-, ci numai formarea unei -viziuni foarte clare- in legatura cu modul in care se produce evolutia preturilor. Justificarea deciziei a fost totusi extrasa de Nastase din necesitatea -controlului cresterii aberante, in unele situatii, a preturilor-, care ar fi condus, in opinia sa, la cresterea preturilor de consum, in primele 10 luni ale anului, cu 24,2%.

Ideea infiintarii unei astfel de institutii, pornind de la argumentele enumerate de premier, nu poate crea decat uimire, si aceasta intr-un caz fericit, in care nu am indrazni sa banuim Executivul ca vrea sa intervina mai mult decat ii este permis in controlul preturilor. Din cate stim noi, pentru urmarirea evolutiei preturilor exista deja un organism abilitat: Institutul National de Statistica (INS). Cel putin teoretic, acesta ar trebui sa ofere premierului si Guvernului toate informatiile care sa permita -formarea unei viziuni foarte clare despre felul in care se produce evolutia preturilor-, detaliat, pe tipuri de produse si servicii.

Daca mergem mai departe pe marginea constructie logice a premierului, necesitatea -controlului preturilor- pentru situatiile de -cresteri aberante- isi gaseste si ea o rezolvare fireasca, fara a fi nevoie de inca o institutie platita din buzunarul public. Pentru informarea dlui Adrian Nastase, singurele cazuri in care se poate interveni asupra preturilor stabilite pe piata libera sunt cele in care se constata -practici anticoncurentiale-, cum sunt, spre exemplu, intelegerile tacite ori scrise intre agentii economici. Iar pentru aceasta exista Consiliul Concurentei, institutie autonoma, investita cu puteri speciale, a carei conducere este numita de seful statului.

Nivelul de 24,2% al ratei inflatiei, care l-a ingrozit pe premier pana la punctul in care a ajuns sa considere necesara infiintarea unui Inspectorat de stat pentru controlul preturilor, are explicatii pe care Statistica le arata suficient de clar. In primele 10 luni ale anului, o influenta mare in cresterea inflatiei, data fiind ponderea ridicata in cosul de consum, au avut-o preturile la energie electrica, termica si gaze. Acestea s-au majorat, pe ansamblu, cu 33,486%. Cu un procent asemanator, de 33,246%, au crescut si preturile pentru apa, canal si salubritate. Sa fie acestea situatiile de -crestere aberanta-, constatate de primul-ministru? Daca da, merita amintit ca sectoarele respective sunt inca administrate de stat, iar tarifele practicate de acestea sunt avizate de Oficiul Concurentei, organism aflat in subordinea Guvernului.

Cat priveste o eventuala interventie pentru -control-, guvernantii stiu, probabil, ca au promis institutiilor financiare internationale ca vor actiona doar in sensul cresterii preturilor la energie si gaze, in perioada urmatoare. Citam numai din Memorandumul cu FMI: -Vor fi necesari si alti pasi in vederea cresterii preturilor la electricitate si energie termica… si aducerii preturilor gazelor naturale la nivelul paritatii de import… Pretul electricitatii la utilizatorul final va creste cu 3,6% la inceputul fiecarei luni, in perioada octombrie 2001-martie 2002. Din 1 aprilie 2002, vom implementa o alta ajustare, corespunzatoare unei cresteri a pretului de producator a societatii Termoelectrica la 40 USD/Mwh… Referitor la gazele naturale, la inceputul fiecarui trimestru, incepand cu 1 octombrie 2001, vom ajusta pretul uniform la utilizatorul final, astfel incat sa-l pastram la nivelul de 82,5 USD/mii metri cubi, stabilit in august a.c. Vom permite ca acest pret sa creasca la cel putin 90 USD/mii metri cubi, din ianuarie 2003, pentru a-l aduce mai aproape de nivelul paritatii de import-.

Este greu de crezut ca aceste scumpiri au fost considerate -aberante- de premierul Nastase, dat fiind faptul ca exact Guvernul pe care il conduce a aprobat, in august, scumpirea energiei la utilizatorul final, cu 57%, si cresterea pretului gazelor, cu 90%. Daca seful Executivului a fost, insa, indignat de alte scumpiri, cum sunt cele consemnate de INS in cazul convorbirilor telefonice (cu 29,4%), in cazul carnii sau al altor servicii private, nu-i ramane decat sa sesizeze Consiliul Concurentei sau Oficiul Concurentei, dupa caz, in legatura cu orice -practica anticoncurentiala- de care are cunostinta. Infiintarea unei alte institutii de control al preturilor, subordonata Guvernului, in conditiile in care exista deja doua organisme – unul pentru evaluare si altul cu posibilitate de interventie – lasa deschisa poarta analogiilor cu alte situatii in care actualul Cabinet a incercat sa dubleze institutii deja create cu entitati subordonate Guvernului (a se vedea numai cazul acreditarii facultatilor particulare).