În anul 2015, prim-ministrul de atunci Victor Ponta anunța emiterea unor noi Coduri Fiscal și de Procedură Fiscală care urmau să rezolve problemele de „dezvoltare şi de predictibilitate pentru zona fiscal-bugetară şi pentru zona economică şi socială”.
După zece ani în care acestea au suferit zeci de modificări, Curtea Constituțională „a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională soluţia legislativă cuprinsă în art.25 alin.(3) lit.b) și c) din Codul de procedură fiscală care nu precizează criteriile necesare constatării îndeplinirii condiţiilor ce atrag răspunderea solidară a persoanei juridice, prin raportare la prevederile art.1 alin.(5) din Constituție.
În esență, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate cuprind reglementări insuficient elaborate şi lipsite de precizie şi previzibilitate. Curtea a reținut că dispozițiile art.25 alin.(3) lit.b) și c) din Codul de procedură fiscală creează posibilitatea aplicării abuzive a acestui text de către organul fiscal, permițând acestuia o extrapolare abuzivă a normelor de drept fiscal asupra unor situații despre care justițiabilul nu a știut că ar avea semnificații în sfera ilicitului fiscal.
Curtea a precizat că, atâta vreme cât dispozițiile criticate nu stabilesc cerințe minimale aplicabile în evaluarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art.25 alin.(3) lit.b) și c) din Codul de procedură fiscală, legea relativizează în mod nepermis criteriile aplicabile, lăsând la latitudinea fiecărui organ fiscal evaluarea, în mod diferenţiat, a unor situații similare.
Ce spune articolul 25
Răspunderea solidară
(3) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
b) are sau a avut raporturi contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumătate din totalul valoric al tranzacţiilor;
c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.
