De cateva zile, presa romaneasca a facut o adevarata obsesie pentru subiectul numit liberalizarea contului de capital. Persoane mai mult sau mai putin avizata vad deja moneda nationala a Romaniei la rang inalt, alaturi de euro si dolar. De fapt, realitatea este una foarte diferita, gradatia de moneda forte fiind data numai de increderea pe care strainii o capata in timp (de regula, foarte lung) in acest tip de valuta. Ceea ce s-a intamplat la 1 septembrie nu inseamna mai mult decat faptul ca banca centrala si-a dus la indeplinire un obiectiv expres cerut de Uniunea Europeana, fara de care accederea la comunitatea financiara comunitara nu era posibil.
Cel mult in noile conditii poti sa mergi cu leii noi in strainatate, poti sa-i schimbi la o banca de acolo pe euro sau pe dolari. Insa schimbul nu poate avea loc daca bancile carora te adresezi in strainatate nu au rezerve de lei. Si mai important, daca pe tablourile pietelor internationale nu se regaseste si leul, procesul de schimb cade de la sine, intrucat nu exista o paritate la care sa se perfecteze.
1 septembrie nu a insemnat in definitiv nimic mai mult decat o etapa finala in liberalizarea contului de capital, proces care a inceput in 2001. Am putea afirma, fara sa gresim, ca a fost chiar o etapa minora, pentru ca, chiar daca s-au liberalizat operatiunile in lei facute de straini pe bursa la mai mult de trei zile si, de asemenea, tranzactiile strainilor cu titluri de stat, ambele operatiuni se puteau efectua prin intermediari sau prin rostogolirea de pe o zi pe alta a operatiunilor la bursa.
Desi majoritatea analistilor considera ca pietele financiare nationale nu vor fi afectate de momentul 1 septembrie, s-au deschis cateva vulnerabilitati cu care banca centrala s-ar putea sa aiba ceva de furca, cel putin pe termen scurt.
Practic nu mai exista bariere administrative care sa ne apere de evenimente externe de profil. Bursa, moneda si piata financiara vor reactiona la unison cu pietele internationale de capital.
Cea mai mare problema ar putea veni pe latura expunerii la investitii volatile. Strainii care investesc in Romania, profitand in acest moment de ratele dobanzilor net superioare mediei europene sau americane pot oricand retrage acesti bani, fara a putea fi opriti in vreun fel. Or, retrageri mari inseamna deranj mare pentru piata valutara si cursul de schimb.
Modul in care beneficiile liberalizarii contului de capital vor reusi sa compenseze eventualele dezavantaje va putea fi probat numai de timp.
In momentul de fata, moneda nationala trece printr-o perioada destul de fasta, dovada sunt rapoartele de schimb cu euro. Interesul pentru moneda noastra a crescut in ultimele sase luni, pentru ca leul s-a apreciat fata de euro si avem inca dobanzi mai mari la leu decat sunt dobanzile la euro. Investitia in leu poate fi interesanta, cel putin pe termen scurt. Pe termen mediu ar putea insemna intensificarea activitatii bursiere si a activitatii cu titluri de stat (numai ca trezoreria a tot anulat acest fel de imprumut in ultimele luni).
Exemplul Bancii Nationale a Romaniei, care si-a dus la indeplinire obligatiunea, trebuie continuat de bancile comerciale. Chiar daca s-au liberalizat operatiuni cu produse monetare secundare, ele inca nici nu exista in oferta bancilor comerciale pe piata romaneasca. Am putea spune ca practic am pus caruta inaintea boilor.
Nu trebuie sa uitam faptul ca BNR are ca obiectiv pe un interval de cinci-sase ani trecerea la euro. Acest fapt presupune ca prin 2010 cursul valutar sa se incadreze intr-o banda de fluctuatie restransa.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
