In urma cu trei ani, ca urmare a dezvoltarii relatiilor romano-chineze, guvernul de la Bucuresti a hotarat deschiderea unei colaborari in domeniul telecomunicatiilor intre o societate comerciala romaneasca avand ca obiect de activitate comunicatiile, ce urma sa se infiinteze, si un producator de echipamente de telecomunicatii chinez ce urma sa fie desemnat in urma unei licitatii la care sa participe doar firme din China. La vremea respectiva, MCTI a demarat operatiunea guvernamentala prin intermediul CN Posta Romana SA. Asa a aparut, la jumatatea anului 2003, POSTelecom SA, companie avand ca actionari CNPR (80%), GIR SA (10%), BCR SA (5%), SIF Oltenia (2,5%) si SIF Banat-Crisana (2,5%) si un capital social subscris de aproximativ 3.000.000 USD (varsat – circa 1.000.000 USD). Conform statutului, POSTelecom urma sa furnizeze servicii de telefonie fixa pe baza unei solutii furnizate -la cheie- de catre producatorul chinez Zhongxing Telecommunication Equipment Corporation (ZTE). Desi studiile au demonstrat viabilitatea POSTelecom, proiectul a ramas blocat din cauza gravei dezorganizari privind administrarea patrimoniului imobiliar al CNPR (n.r. – Posta functiona in imobile pe care le avea in proprietate, dar pentru care nu avea nici un titlu). Acum, la trei ani de la demararea proiectului, POSTelecom nu numai ca e un proiect blocat, insa afacerea a intrat in colaps, dupa ce sefii CNPR numiti dupa alegerile din 2004, avand girul oficialilor din MCTI, au gasit de cuviinta sa reorganizeze respectiva companie si sa o transforme intr-un simplu samsar de cartele telefonice Romtelecom. Afacerea a fost astfel gandita incat sa fie permisa externalizarea unor sume importante din pusculita CNPR si a POSTelecom catre diverse sereleuri ale caror interese sunt legate indirect fie de controversatul afacerist Maricel Pacuraru (cercetat in mai multe dosare de evaziune fiscala), fie de numele unor mahari din CNPR si MCTI. La finele anului trecut, pentru a -ingropa- afacerile care au permis -sifonarea- unor sume importante din CNPR si POSTelecom catre companii private alese pe spranceana, administratorii societatii au decis sa scape de actionarii minoritari care oricand ar fi putut cere un raport privind modul in care au fost cheltuiti banii companiei. Astfel, in mod ilegal, trei dintre actionarii fondatori ai POSTelecom (BCR, SIF Oltenia, SIF Banat-Crisana) au fost scosi ilegal din actionariat. Surprinzator, persoana banuita ca a girat -rechizitionarea- actiunilor detinute de BCR, SIF Oltenia, SIF Banat-Crisana este Mirel Amaritei (personaj acuzat de savarsirea unor infractiuni economice alaturi de Maricel Pacuraru). El s-a insinuat in actionariatul si la sefia POSTelecom cu acceptul sefilor din CNPR, prin intermediul Pronova SRL Galati – societate detinuta in proportie de 100% de Postcom SA si creata de sindicalisti si de sefii din Posta in perspectiva externalizarii anumitor servicii ale acestei institutii.
In 2003, ca urmare a dezvoltarii relatiilor romano-chineze, Guvernul Romaniei a hotarat deschiderea unei colaborari in domeniul telecomunicatiilor intre o societate comerciala romaneasca cu obiect de activitate in domeniul comunicatiilor – care urma sa se infiinteze – si un producator de echipamente de telecomunicatii chinez ce urma sa fie desemnat in urma unei licitatii la care sa participe doar firme din China. Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI), responsabil cu infiintarea societatii comerciale romanesti, desemnat de catre Guvern, a demarat aceasta operatiune prin intermediul Companiei Nationale Posta Romana SA (CNPR) – entitate cu capital integral de stat, aflata in portofoliul MCTI.
Astfel, in prima jumatate a anului 2003, CNPR a lansat pe piata o oferta de constituire a noului operator de telecomunicatii, la care au raspuns favorabil Grupul Industrial Roman SA (pentru a participa cu 10%), BCR SA (5%), SIF Oltenia (2,5%) si SIF Banat-Crisana (2,5%). Urmare a acceptarii respectivelor oferte, la data de 31 iulie 2003 a luat fiinta POSTelecom SA – nou operator de telecomunicatii cu sediul in Bucuresti, Splaiul Unirii nr. 6, bloc B3A, camera 14, sector 4, avand un capital social subscris echivalent a aproximativ 3.000.000 USD (din care varsat aproximativ 1.000.000 USD) si o structura a actionariatului dupa cum reiese din TABEL 1. Conform statutului, obiectul de activitate principal al POSTelecom era furnizarea de servicii de telefonie fixa pe baza unei solutii furnizate -la cheie- de catre un producator de echipamente chinez.
Ulterior constituirii POSTelecom SA, la jumatatea anului 2003, a fost declansata procedura de licitatie pentru desemnarea unui producator chinez de echipamente de comunicatii care sa furnizeze o solutie -la cheie- pentru noul operator de telefonie fixa, competitia fiind castigata de producatorul chinez Zhongxing Telecommunication Equipment Corporation (ZTE).
Pentru a demara proiectul, POSTelecom SA a incheiat un contract de consultanta cu PriceWaterhouseCoopers, care a intocmit unui studiu de fezabilitate asupra -Proiectului POSTelecom- ce a demonstrat deplina viabilitate economica a proiectului, avand in vedere specificatiile solutiei -la cheie- furnizate de chinezii de la ZTE. In martie 2004, deoarece studiile aratau ca necesitatile financiare ale -Proiectului POSTelecom- se ridicau la 120 mil. USD, s-a decis ca solutia de finantare a acestuia sa fie aceea a furnizarii unui credit cumparator, asigurat in proportie de 85% din valoarea proiectului, de Eximbank China. Insa pentru ca respectivul credit sa poata fi acordat, trebuiau rezolvate doua probleme: – majorarea capitalului social al POSTelecom, de la echivalentul in lei a 3.000.000 USD, la echivalentul in lei a 15.000.000 USD (pentru a fi in conformitate cu uzantele bancare care impun societatii beneficiare a unui credit sa aiba capitaluri proprii de minimum a 12-a parte din valoarea creditului acordat); – asigurarea unei garantii in favoarea finantatorului proiectului, Eximbank China din partea societatii bancare romanesti agreate de finantatorul chinez, si anume BCR.
Guvernul si-a dat acceptul
Cum insa in respectivul proces de finantare erau implicate societati autohtone cu capital integral sau majoritar de stat – in speta POSTelecom SA in calitate de beneficiar al creditului (prin CNPR, actionar cu 80%, detinuta integral de stat prin MCTI) si BCR, in calitate de garantor al creditului (la acea data, banca era detinuta in proportie de 70% de statul roman), si avand in vedere faptul ca BCR dorea contragarantii din partea CNPR pentru a acorda garantii in favoarea Eximbank China -, actionarii POSTelecom au inaintat guvernului, spre aprobare, un -Memorandum privind obtinerea finantarii pentru dezvoltarea proiectului POSTelecom-, avand urmatoarele date: – POSTelecom – beneficiar al creditului cumparator de 120.000.000 USD acordat de Eximbank China pentru plata solutiei de telecomunicatii -la cheie- furnizate de firma chineza ZTE; – BCR – garantor al creditului acordat de Eximbank China prin emiterea in favoarea acesteia a unei scrisori de garantie bancara; – CNPR – contragarantor al BCR.
Mai mult, contragarantarea BCR de catre CNPR implica cateva chestiuni tehnice, si anume:
– sprijinirea POSTelecom de catre CNPR in vederea obtinerii finantarii, prin aducerea de garantii reale imobiliare si aprobarea de a greva cu sarcini (ipoteca/gaj) bunurile (imobile/mobile) aflate in patrimoniul CNPR;
– autorizarea MCTI sa elibereze in favoarea bancii finantatoare o scrisoare de confort;
– cesiunea de catre CNPR in favoarea BCR a incasarilor din cash-flow pe tipuri de operatiuni, precum si a unor contracte deosebite ale CNPR, care sa reprezinte minimum 50% din cash-flow-ul total pana la 30.09.2004, pe perioada derularii contractului de imprumut;
– derularea de catre CNPR, prin BCR, a 50% din volumul de operatiuni de incasari si plati aferente distribuirii pensiilor si indemnizatiilor catre populatie, pana la 30.06.2004, pe perioada derularii contractului de imprumut;
– derularea in integralitate a activitatii financiare a POSTelecom prin conturile bancii garantoare (BCR) si cesiunea in favoarea BCR a incasarilor din cash-flow in pana la expirarea valabilitatii scrisorii de garantie;
– constituirea de garantii reale mobiliare asupra bunurilor mobile viitoare cumparate de POSTelecom de la ZTE, cu conditia notificarii de catre creditor a platii integrale a bunurilor si de catre POSTelecom a intrarii in proprietatea sa a bunurilor respective;
– ipotecarea/gajarea in favoarea BCR a activelor (cladiri, utilaje, echipamente, brevete, licente) POSTelecom.
In martie 2004, guvernul a aprobat -Memorandumul privind obtinerea finantarii pentru dezvoltarea proiectului POSTelecom-, respectiv modalitatea propusa de asigurare a finantarii proiectului POSTelecom. Numai ca, in afara de derularea activitatii financiare a POSTelecom prin BCR si a majorarii capitalului social, nici o alta masura nu a mai fost pusa in practica. Motivul blocajului: pentru asigurarea garantiilor imobiliare ale CNPR in favoarea BCR era necesar ca CNPR sa aiba o situatie clara a imobilelor aflate in proprietatea sa. Numai ca CNPR nu depusese diligentele necesare pentru a-si constitui titluri de proprietate. Motivul: grava dezorganizare in ceea ce privea administrarea patrimoniului imobiliar. Mai pe intelesul tuturor, CNPR functiona in imobile pe care le avea in proprietate, dar pentru care nu avea nici un titlu asupra lor. In mai 2004, cu toate ca blocajul respectiv continua sa impiedice derularea proiectului, actionarii POSTelecom au decis majorarea capitalului social subscris la echivalentul in lei a aproximativ 15 mil. USD (n.r. – din care varsat circa 6.000.000 USD) conform TABEL 2.
Blocaj din cauza evidentelor incorecte in patrimoniul CNPR
Avand insa in vedere ca succesul -Proiectului POSTelecom- depindea, in principal, de asigurarea finantarii acestuia, iar finantarea era conditionata de aducerea garantiilor (n.r. – in principal, garantiile imobiliare ale CNPR a caror situatie era insa neclara datorita incorectei evidentieri a drepturilor de proprietate in patrimoniul companiei), in toata a doua jumatate a anului 2004 s-au depus eforturi pentru clarificarea acestor garantii, in sensul evaluarii lor si a intocmirii formalitatilor legale pentru constituirea titlurilor de proprietate. Ca atare, s-au format comisii mixte alcatuite din reprezentanti ai CNPR si BCR (n.r. – activitatea lor a fost supravegheata de Ministerul Economiei si Comertului, in calitate de autoritate responsabila cu dezvoltarea relatiilor romane-chineze si implicit a proiectului POSTelecom) care au avut ca obiectiv clarificarea garantiilor necesare derularii proiectului. La un moment dat, in octombrie 2004, cu tot efortul depus, s-a constatat ca rezultatele erau sub asteptari: garantiile oferite se ridicau la numai 53 mil. USD, suma insuficienta pentru derularea unui proiect de 120 mil. USD.
Asa ca, in aceeasi luna, conducerea POSTelecom a apelat din nou la PriceWaterhouseCoopers, pentru a elabora un nou studiu de fezabilitate (pentru suma de 53.000.000 USD). Si de acea data studiile au demonstrat viabilitatea proiectului. Cu toate acestea, desi contractul de credit cu Eximbank China se incheiase inca din iunie 2004, mecanismul de finantare a stagnat in continuare.
In tot acest rastimp, cu toate ca activitatea POSTelecom era blocata, pana in iulie, conducerea companiei angajase deja 58 de persoane, in conformitate cu studiul de fezabilitate privind implementarea -Proiectului POSTelecom- aprobat de CA. La un moment dat insa, la finele lui 2004, tinand cont de resursele financiare limitate ale POSTelecom, cu toate ca CA-ul sau actionarii companiei nu luasera nici o decizie privind derularea pe viitor a activitatii societatii, s-a hotarat brusc concedierea colectiva a salariatilor. Argumentul: societatea nu avea nici un venit, iar in conturi se mai regasea echivalentul in lei a doar aproximativ 4,2 mil. USD din cele 6 mil. USD care existau dupa majorarea de capital din mai 2004. Pe ce fusesera -aruncati- aproximativ 1.800.000 USD in conditiile in care POSTelecom se confrunta cu un blocaj care nu-i permitea functionarea? Raspunsul e unul simplu: pe cheltuielile facute in principal cu echipamente de birou, mobilier, chirii, licente, leasing pentru autovehicule si… salarii.
Operator de telefonie fixa transformat in samsar de cartele telefonice
In aprilie 2005, odata cu instalarea la carma conduceri CNPR a unei noi structuri de conducere in frunte cu -sindicalistul- Dan Mihai Toader, avand in vedere lipsa resurselor financiare pentru -Proiectul POSTelecom- asa cum fusese el aprobat de guvern, CA-ul companiei (vezi TABEL 3) a aprobat un plan de restructurare a activitatii societatii, in care se prevedea ca aceasta sa intreprinda o alta activitate economica principala: -vanzarea de cartele preplatite ROMTELECOM-. Asa s-a ajuns in situatia ca preconizatul operator de telefonie fixa ce se dorea a fi concurentul direct al ROMTELECOM sa ajunga un simplu jucator-intermediar in lantul de distributie de cartele al acestui furnizor. Cum s-a ajuns in aceasta situatie? Simplu: prin simpla aprobare a unei -strategii- falimentare, care sa permita insa o activitate -tip suveica- pe ruta CNPR – POSTelecom SA de externalizare a unor sume importante catre diverse companii apropiate actualilor sefii din CNPR si MCTI.
Astfel, in mai 2005, dupa ce membrii CA-ului au decis sa reorienteze activitatea POSTelecom pe piata cartelelor telefonice preplatite ROMTELECOM, compania a fost lansata -puternic- in acest tip de business. In mod logic, implicarea in aceasta activitate comerciala ar fi presupus incheierea unui contract de vanzare-cumparare direct cu ROMTELECOM in calitate de furnizor de cartele telefonice preplatite. Cu toate acestea, sefii POSTelecom au decis ca e mai rentabil sa achizitioneze cartele de la anumite societati care la randul lor achizitionau cartelele fie de la distribuitorii traditionali ai ROMTELECOM, fie de la alti intermediari.
Afaceri tip -suveica-
Prima afacere derulata de POSTelecom: cumpararea de cartele telefonice preplatite in valoare de aproximativ 7 miliarde de lei de la M & G Trade Impex SRL – societate comerciala din comuna Ciolpani, al carei obiect de activitate era comercializarea de uleiuri minerale (sic!!!).
Incurajati de faptul ca ceilalti actionari minoritari (GIR SA, SIF Oltenia, SIF Banat-Crisana, BCR) n-aveau nici un cuvant de spus in administrarea POSTelecom, sefii companiei au continuat afacerile cu cartele telefonice, fapt ce a permis intr-un final externalizarea unor sume importante din CNPR si din POSTelecom catre o firma in spatele careia se regasesc persoane si interese financiare apropiate evazionistului galatean Maricel Pacuraru – partener in afacerea penala -Impingatorul Miraslau- cu seful CNPR, Dan Mihai Toader, si protector al altor mahari din conducerea Postei sau de la sefia sindicatelor din aceasta companie. Astfel, conform evidentelor oficiale, in decembrie 2005, POSTelecom cumparat cartele telefonice preplatite in valoare de circa 23 miliarde de lei de la Perfect Tour SRL, companie avand ca obiect principal de activitate din domeniul turismului, patronata de Simona Pacuraru – nimeni alta decat sotia evazionistului galatean Maricel Pacuraru si presedinta a Organizatiei de femei a partidului -sindicalistilor- (care a fuzionat zilele trecute cu PPCD, ex-PNT-CD), condus de tandemul Florin Bejan (secretar de stat in MCTI, actionarul principal al CNPR) & Dan Mihai Toader (presedintele CNPR, actionarul majoritar al POSTelecom)
Ulterior celor doua achizitii, pentru a justifica cele doua achizitii, sefii POSTelecom au gasit repede un musteriu pentru a scapa de cartele: CNPR (actionar majoritar al POSTelecom), care a cumparat, in mai multe transe, respectivele cartele telefonice contra sumei de 45 miliarde de lei. La o prima vedere, afacerea poate fi catalogata profitabila pentru POSTelecom, daca ne gandim la profitul brut de 15 miliarde ROL obtinut de -operatorul de telefonie mobila-, transformat -din lipsa de activitate- in samsar de cartele telefonice. Numai ca, asa cum sustin surse din cadrul CNPR, -tranzactia nu a avut decat rolul de a transfera din patrimoniul Postei catre POSTelecom o valoare suplimentara de 15 miliarde ROL, suma care intr-un final a intrat in conturile unor entitati sau persoane legate direct sau indirect de POSTelecom-. Surprinzator, in ianuarie acest an, sefii POSTelecom au repetat figura si au mai achizitionat cartele ROMTELECOM in valoare de circa 35 miliarde ROL (n.r. – ultimii bani din contul societatii la acea data) tot de la Perfect Tour SRL. Ca urmare acestor activitati -economice-, in ianuarie 2006, POSTelecom – entitate care la un moment dat avea in -pusculita- aproximativ 6 mil. USD – ajunge sa aiba toate conturile bancare cu sold zero, iar in proprietate, bunuri evaluate la cateva zeci de mii de dolari.
Actionariat modificat ilegal
La finele anului trecut, pentru a -ingropa- afacerile care au permis -sifonarea- unor sume importante din CNPR si POSTelecom catre diverse companii private alese pe spranceana, administratorii POSTelecom au decis sa scape de -povara- coabitarii cu ceilalti actionari minoritari ai companiei care oricand ar fi putut cere un raport privind modul in care au fost cheltuiti banii companiei.
Asa se face ca, la finele lui 2005, avand acordul sefilor din CNPR (implicit MCTI), administratorii POSTelecom (vezi TABEL 3) au convocat trei Adunari Generale ale Actionarilor (25.11.2005, 30.11.2005 si 28.12.2005). La un moment dat, in AGA din 28.12.2005, fara ca actionarii minoritari ai POSTelecom (BCR, SIF Oltenia, SIF Banat-Crisana) sa-si dea acordul, persoanele mandatate din partea CNPR (actionar majoritar) au aprobat, ilegal, ca POSTelecom sa -rechizitioneze- pachetul de 10% din actiunile detinute de BCR, SIF Oltenia, SIF Banat-Crisana, fara a exista acordul de vointa al respectivilor actionari minoritari. Cu aceeasi ocazie, actionarul GIR SA a decis sa renunte la actiunile detinute la POSTelecom catre Pronova SRL Galati, societate detinuta in proportie de 100% de Postcom SA (creata de sindicalisti si sefi din Posta) si reprezentata de Mirel Amaritei – un personaj cercetat penal la un moment dat alaturi de evazionistul Maricel Pacuraru pentru savarsirea unor infractiuni economice grave.
Pentru a pierde urma acestei -inginerii-, sefii POSTelecom s-au miscat rapid si au decis sa achite urgent actionarilor scosi cu japca din companie contravaloarea participatiei -rechizitionate- de… POSTelecom. Surprinzator, fara a exista nici o negociere cu cei pagubiti ori macar vreo expertiza care sa demonstreze valoarea actiunilor POSTelecom, reprezentantii CNPR in CA-ul companiei au decis si aprobat, cu de la sine putere, sa achite doar o mica parte din cele 21,682 mld. de lei varsate de BCR, SIF Oltenia si SIF Banat-Crisana la capitalul social al -operatorului de telefonie mobila- transformat in samsar de cartele telefonice (din acest motiv SIF Oltenia a demarat un proces civil si a facut mai multe plangeri penale). De remarcat faptul ca atat scoaterea BCR, SIF Oltenia si SIF Banat-Crisana din actionariat, cat si rambursarea unei mici parti din contravaloarea actiunilor detinute de cele trei entitati au fost girate de Mirel Amaritei, personaj numit de seful CNPR, Dan Mihai Toader, la sefia POSTelecom (n.r. – in locul lui Corneliu Laurentiu Simion) ca urmare a faptului ca reprezinta interesele actionarului Pronova SRL Galati (detine 10% din POSTelecom).
Insa despre modalitatea in care mahari din MCTI si CNPR au prejudiciat (prin interpusi sau prin diverse contracte imobiliare) atat interesele POSTelecom, cat si interesele BCR, SIF Banat-Crisana si SIF Oltenia, vom reveni pe larg in numerele noastre viitoare.
Tacere totala in CNPR si MCTI
Contactati pentru a oferi un punct de vedere vizavi de chestiunile descoperite la POSTelecom de catre reporterii cotidianului nostru, atat oficialii MCTI (Florin Bejan – secretar de stat, Balan Lucian Daniel – sef de cabinet al lui Bejan si membru in CA-ul POSTelecom), cat si cei ai CNPR (Dan Mihai Toader – presedinte CA, Andrei Marinescu – director executiv al Directiei de Dezvoltare strategica si membru in CA-ul POSTelecom), POSTelecom (Mirel Amaritei – presedinte CA, Maricel Coman – director general), GIR SA (Cristian Calinescu, Paul Alexandru Carstea) sau Perfect Tour SRL (Corina Pacuraru) au refuzat sa poarte orice discutie. In ciuda insistentelor noastre telefonice care au durat vreme de doua saptamani, cu toate ca la mijloc este vorba de soarta unei companii detinute de stat, nici una dintre persoanele mentionate nu a binevoit sa ne bage in seama. De remarcat faptul ca oficialii MCTI nu au binevoit sa ne raspunda nici macar la o adresa oficiala pe care am remis-o in baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, ei comunicandu-ne nonsalant ca au remis adresa noastra catre sefii POSTelecom, -singurii in masura sa raspunda- .
Caracatita din CNPR
Conform evidentelor oficiale de la ONRC, Pronova SRL – noul actionar al POSTelecom SA – este o companie detinuta in proportie de 100% de catre POSTCOM SA care este o societate comerciala constituita de cinci mahari din CNPR (Emanoil Lepadatu, Cristina Tutu, Ioan Bara, Costel Ovidenie si Olguta Cocrea – personaje care detin fiecare cate 20% din actiuni). POSTCOM SA, constituita in vederea externalizarii CNPR, mai figureaza actionar majoritar in Continental Asig SA (infiintata in noiembrie 2001; Postcom SA detine 99,985% din actiuni, echivalent a 2.399.640 RON) (vezi schema). Surprinzator, in Continental Asig SA, POSTCOM SA este asociat cu cateva personaje care au legatura directa cu evazionistul Maricel Pacuraru: Rodica Pacuraru, Iulian Ditcov si Mariana Ditcov, nimeni altii decat sora miliardarului galatean, respectiv doi dintre acolitii acestuia. Evidentele oficiale arata ca mecanismul tip suveica pus la cale de Toader & comp. pentru acapararea afacerilor derulate de CNPR cuprinde si -partea leului-: Pronova SRL – -puiul- 100% al Postcom SA – se regaseste in actionariatul M.B.S. Solutions SRL – companie condusa in perioada martie 2002-februarie 2005 de… Dan Mihai Toader.
Dar iata care sunt personajele care stau in spatele POSTelecom sau al afacerilor care se intrepatrund cu interesele respectivei companii:
– Dan Mihai Toader (31 ani) – director general si presedinte CA al CNPR. Fost prim-vicepresedinte al partidului sindicalistilor, Blocul National Democrat (BND) care recent a fost inghitit de PPCD. La alegerile generale din 2004 a candidat din partea BND pe listele PRM in judetul Brasov pentru un fotoliu de deputat. Ulterior esecului din alegeri, Toader a fost numit boss la CNPR. Inainte de a fi numit la sefia CNPR, Toader a fost implicat prin intermediul companiei sale, Direct Shop SRL Bucuresti, in afacerea -Impingatorul Miraslau-, impreuna cu Maricel Pacuraru, prin care s-a incercat fraudarea bugetului de stat prin solicitarea la rambursare a TVA in suma de 18.242.057.180 lei. Conform Garzii Financiare Centrale, -prin tranzactiile efectuate in cadrul respectivei afaceri, NOVA Constructii Civile si Industriale SRL Bucuresti, MIMS SA Galati, Direct Shop SRL, Ager Leasing SA – Zona libera Giurgiu, Ager Distribution SA Bucuresti si Visonik Com SRL Vanatori (jud. Galati) si persoana fizica Maricel Pacuraru au reusit sa mareasca artificial pretul navei impingator Miraslau de peste 30 de ori, de la 98.000 USD la peste 3.000.000 USD, sensibil egal cu pretul unui impingator nou, desi nava fusese utilizata 15 ani din cei 20 de ani de utilizare-, pentru a putea beneficia ilegal de rambursarea TVA. Inainte de a fi numit director general al CNPR, Dan Mihai Toader a ocupat functia de director general (intre martie 2002 si februarie 2005) al M.B.S. Solutions SRL, companie care are ca asociat pe Pronova SRL – -puiul- Postcom SA.
– Mihaela Cristina Tutu (25 ani) – director de resurse umane al CNPR. Este vicepresedinte al BND. A fost numita la conducerea CNPR de Toader. Originara din Galati, ea a fost anterior numirii la CNPR angajata a unei companii de publicitate. In baza de date a ONRC figureaza si ca asociat unic al Etiquette SRL Galati.
– Lepadatu Emanoil (56 ani) – director executiv economic. A fost numit in functie de Toader. Anterior numirii la CNPR, a fost expert contabil si lichidator in Galati, fiind implicat, in calitate de asociat, in Relisoc SRL.
– Costel Ovidenie (51 ani) – deputat independent de Ilfov (a candidat din partea BND pe listele PRM si dupa intrarea in parlament a parasit gruparea lui Vadim) si membru in conducerea Asociatiei Salariatilor Postcom din cadrul CNPR. In perioada 1990-1996 a fost presedinte al sindicatului din cadrul Directiei Transporturi Postale Bucuresti, iar din 1993 si pana in prezent este presedinte al Federatiei Sindicatelor Posta Romana – organizatie afiliata la Blocul National Sindical. De circa doua luni a fost numit la conducerea Asociatiei Salariatilor Postcom impreuna cu Olguta Cocrea. Este nascut in anul 1955 in Varlezi, judetul Galati, si a absolvit ASE Bucuresti in anul 2004, la varsta de 49 de ani. Conform propriei declaratii, pentru constituirea SC Postcom SA, atat el, cat si ceilalti actionari ai companiei respective au imprumutat suma necesara pentru constituirea capitalului social de la o firma in care este implicat evazionistul Maricel Pacuraru. Din declaratia de avere a deputatului rezulta ca este actionar si la Socep SA Constanta.
– Olguta Cocrea (49 ani) – deputat independent de Bacau (a candidat din partea BND pe listele PRM si dupa intrarea in parlament a parasit gruparea lui Vadim) si membru in conducerea Asociatiei Salariatilor Postcom din cadrul CNPR. Fost diriginte de Posta, ocupa din 1991 functia de presedinte al Sindicatului Posta Romana Bacau, iar intre 2000 si 2004 a detinut functia de vicepresedinte al Federatiei Sindicatelor Posta Romana – organizatie afiliata la Blocul National Sindical. Este asociat alaturi de sotul sau la Claudiu & Jimmy SRL. Firma respectiva a incheiat, chiar de la infiintare, din 1997, un contract de exclusivitate cu CNPR privind vanzarea de hartie igienica prin intermediul oficiilor postale din tara. Activitatea Claudiu & Jimmy SRL, derulata in comuna bacauana Racaciuni, nu consta in producerea hartiei igienice, ci in ambalarea ei (n.r. – suluri mari de hartie intra pe poarta fabricutei, unde sunt taiate bucati mai mici si ambalate, apoi ajung la oficiile postale).
– Radu Munteanu (56 ani) – secretar general al BND. Originar tot din Galati, a candidat din partea BND, pe listele PRM, pentru ocuparea unui fotoliu de senator de Bucuresti.
– Rodica Pacuraru (43 ani) – este sora controversatului miliardar galatean Maricel Pacuraru.
– Corina Pacuraru – sotia lui Maricel Pacuraru. Ea e membru BND si presedinte al Organizatiei de Femei a respectivei formatiuni politice. A candidat in 2004 in judetul Teleorman pentru a ocupa un loc in parlament, cu aceasta ocazie mass-media aratand ca Maricel Pacuraru a incercat sa forteze mana alegatorilor prin trimiterea unor autobuze cu -observatori-. Dupa esecul din alegeri, Corina Pacuraru a fost la un moment dat in carti pentru ocuparea functiei de sef al Autoritatii Nationale pentru Turism (ANT), insa ulterior in locul ei a fost numit fratele acesteia, Marius Crivtonencu (n.r. – sustinut de BNSD) – personaj implicat prin SC Genius Grup SRL in afaceri derulate in zona Brasovului de dubiosul sau cumnat. Conform ONRC, in afara de Continental Asig SA, Rodica Pacuraru este actionar in alte trei companii: CEMATT SA, Invest Leasing SA, Grup Financiar Societate de Microfinantare SA.
– Iulian Ditcov (36 ani) – originar din Galati, este unul dintre oamenii de incredere si asociatii controversatului Maricel Pacuraru. Asa cum reiese din adresa nr. 74.551/18.09.2002 emisa de IGP, la finele anului 2002, Ditcov Iulian si Maricel Pacuraru au fost dati in urmarire generala pentru savarsirea infractiunilor de delapidare, abuz in serviciu, evaziune fiscala si complicitate la delapidare, ei fiind acuzati ca in intervalul 1999-2002, prin intermediul companiilor Gitana SRL, Oil Trade SRL, Desa SRL, Visonik SRL si Mims SA (n.r. – in care erau actionari ex-senatorul PSD Ilie Platica Vidovici – 25%, ex-subprefectul Galatiului, Marius Necula – 20%, Maricel Pacuraru – 25% s.a.) au creat un prejudiciu de 120 miliarde de lei sucursalei Petrom Vrancea. Conform ONRC, Ditcov apare ca asociat sau actionar in afara de Continental Asig SA in alte cinci societati comerciale in care se regasesc ori s-au regasit interesele controversatului Maricel Pacuraru: Mondiala Holding & Co. SRL, Invest Leasing SA, Mims SA, Breeding SRL, Genius Network SRL.
– Mariana Ditcov (35 ani) – este consoarta lui Iulian Ditcov. Asemenea acestuia, femeia figureaza in baza de date a ONRC, ca asociat sau actionar (in afara de Continental Asig SA) in sapte societati comerciale ale caror interese se impletesc cu cele ale lui Maricel Pacuraru: CEMATT SA, MIMS SA, MHC Consulting SRL, Administrator Locativ SRL, Mondiala Forest SA, Invest Leasing SA si Pronova 2005 SRL.
– Bara Ioan – director al Directiei Regionale de Posta Brasov, numit dupa ce Dan Mihai Toader a esuat in alegerile parlamentare si a fost numit la sefia CNPR.
– Balan Lucian – sef de cabinet al secretarului de stat Florin Bejan (MCTI), el este membru in conducerea PPCD.
Sefii CNPR si MCTI sunt platiti regeste din bani publici
Conform informatiilor publice existente pe site-urile CNPR si MCTI, persoanele aflate la conducerea acestor institutii incaseaza anual un sac de bani pentru a reprezenta interesele statului roman. Cu toate acestea, ei ignora interesul public si refuza sa aplice principiul transparentei atunci cand sunt intrebati de modul in care gestioneaza banii companiilor de stat pe care le conduc.
Pentru a va face o imagine a modului in care au fost platiti anual sefii CNPR si ai MCTI, cotidianul -Curentul- a rasfoit cateva declaratii de avere:
– Dan Mihai Toader (presedinte al CA al CNPR) – 591.780.000 lei (in 2005);
– Andrei Marinescu (director executiv al Directiei de Dezvoltare strategica din CNPR) – 1.333.428.091 lei (din care suma de 440.691.129 lei de la POSTelecom) (declaratia de avere nu este datata);
– Florin Bejan (secretar de stat in MCTI) – 332.830.000 lei (in 2005);
– Balan Daniel Lucian (sef de cabinet al lui Florin Bejan) – nu are depusa declaratie de avere pentru 2005.
POSTelecom – pierderi de peste 70 miliarde de lei in 2004
Dupa alegerile din noiembrie 2004, noul ministru al comunicatiilor, Zsolt Nagy, a declarat ca unul dintre obiectivele prevazute in programul de guvernare este privatizarea POSTelecom. Termenul initial era septembrie 2005, prelungit ulterior pentru anul 2006. In acest context, MCTI a angajat o companie din Cehia, IAA SRO, pentru a realiza un studiu privind posibilitatile de privatizare sau de relansare a POSTelecom, termenul de finalizare fiind luna octombrie 2005. Cu toate ca studiul a fost finalizat, privatizarea POSTelecom stagneaza din pricina faptului ca societatea a fost golita de continut. Conform MFP, POSTelecom a raportat in 2003 pierderi de 4.801.148.000 lei si datorii totale insumand 6.673.805.000 lei, in vreme ce, in 2004, compania a bifat pierderi de 70.680.200.000 lei si datorii totale de 16.997.849.000 lei.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info



















