Pe ce se bazeaza moneda?

Acceptiunea generala este ca o moneda, fie ea leu, dolar sau euro, are o acoperire in valori detinute de statul emitent. Pentru foarte multi oameni obisnuiti, bancnotele emise de bancile centrale sunt garantate cu aur sau alte valori detinute in tezaurele respectivelor banci. Din acest motiv, pentru cei mai multi, fluctuatiile valorilor de schimb ale monedelor sunt de neinteles. Producatorii si comerciantii sunt deseori cuprinsi de disperare vazand ca valoarea relativa a incasarilor lor se diminueaza brusc si solicita bancilor centrale sau guvernelor sa asigure stabilitatea monedei, iar publicul larg nu mai stie ce sa inteleaga atunci cand diversi specialisti, jurnalisti sau politicieni propun diverse solutii pentru rezolvarea problemelor monetare. Sunt inca destui romani care isi amintesc de propunerea formulata de profesorul Anghel Rugina imediat dupa schimbarea sistemului comunist din Romania, in 1990, cu privire la introducerea unei monede cu acoperire in argint, si nu sunt putini cei care considera ca o astfel de propunere putea fi luata in considerare.

Tulburarile generate de instabilitatea monetara il afecteaza atat de grav pe cetateanul obisnuit, incat economisti celebri, precum Keynes, asaza anarhia monetara pe locul al doilea, imediat dupa razboaie, in clasamentul calamitatilor care afecteaza omenirea. Problematica monetara a devenit atat de complicata, inca din prima jumatate a secolului XX, dupa primul razboi mondial, incat un lider laburist britanic, fost ministru de finante, domnul Snowden, declara, la sfarsitul anilor *20, ca a cunoscut doar doi oameni care au priceput perfect problema monetara: unul dintre ei se afla la cimitir, celalalt, la casa de nebuni… Astfel de declaratii, dincolo de aspectul lor anecdotic, reflecta disperarea care i-a cuprins pe specialisti si pe politicieni atunci cand au fost confruntati cu efectele conjugate ale dezordinilor economice ca urmare a primului razboi mondial, ale cresterii interdependentei dintre economiile nationale (primele semnale despre ceea ce avea sa devina ulterior fenomenul globalizarii), ale crizei din anii *29-*33 si ale lipsei unui etalon monetar credibil. Chiar daca, in perioada interbelica, diverse state au incercat sa mentina si sa revigoreze etalonul aur, acesta s-a prabusit, fiind deja clar la jumatatea anilor *30 ca asigurarea unei acoperiri in aur a monedei emise de un stat nu mai este o solutie. Chiar si utilizarea asa-numitului etalon aur-devize, experimentata de unele tari, nu a condus la rezultate concludente. Cel de-al doilea razboi mondial a suspendat temporar preocuparile majoritatii statelor in legatura cu etalonul monetar, dar problematica platilor in schimburile internationale a constituit un aspect important in relatiile dintre Marea Britanie si Statele Unite si, mai tarziu, intre acestea si URSS. Germania nu si-a pus foarte serios problema monedei si a schimburilor internationale, chiar daca, in raporturile cu unii dintre aliatii sai, apareau uneori probleme legate de plati reciproce. Istoricul relatiilor economice dintre Romania si Germania, pe parcursul anilor de razboi, arata o incercare constanta din partea Germaniei de a-si asigura furnizarea de cereale, lemn, produse alimentare si petroliere, la schimb (barter sau clearing) cu masini, unelte, tehnica militara sau asistenta tehnica, iar din partea guvernului condus de maresalul Antonescu, de asigurarea platii pentru furniturile romanesti in marci-aur.

Aliatii occidentali insa au inceput sa-si puna serios problema situatiei monetare postbelice, ajungand astfel sa concretizeze, prin acordurile de la Bretton-Woods, schema de functionare a unui nou sistem monetar international, bazat pe dolarul SUA, aur si devize, si pe un ansamblu de institutii internationale care sa gestioneze relatiile dintre statele nationale si bancile centrale ale acestora, finantarile internationale si comertul international. Incercarea URSS de a impune un sistem alternativ in tarile blocului comunist a subminat sistemul propus prin tratatele de la Bretton-Woods, dar principala institutie rezultata din aplicarea respectivului sistem, Fondul Monetar International, a supravietuit, fiind si astazi una dintre cele mai influente institutii in ceea ce priveste politicile monetare. In a doua parte a anilor *70, dezordinile induse de pretul petrolului, de criza dobanzilor si de masa uriasa a dolarilor existenti in afara Statelor Unite au dus la destramarea sistemului, care introdusese, de facto, dolarul SUA ca etalon al altor monezi. Incercarile de a introduce ca referinta internationala si eventual etalon o noua moneda scripturala, Drepturile Speciale de Tragere (DST), moneda gestionata de FMI, nu au avut succesul scontat, desi DST exista si sunt folosite si in prezent. Pana in ultimele decenii ale secolului trecut, toate tarile lumii renuntasera la orice fel de etalon metalic pentru moneda emisa, iar acoperirea in devize devenise foarte relativa. Prabusirea sistemului comunist si redresarea economica americana din anii *90 nu au adus decat un triumf de scurta durata a dolarului SUA, care si-a vazut subminata pozitia de moneda dominanta in schimburile internationale si ca moneda de referinta prin aparitia si dezvoltarea monedei unice europene (euro), sustinuta de o Uniune Europeana in crestere si de noile fluxuri economice generate prin -deschiderea estului-.

Problematica monetara, asa cum s-a dezvoltat din momentul in care complexitatea schimburilor din economiile moderne a eliminat etalonul metalic, se mentine la fel de actuala in prezent, ca si acum 70-80 de ani sau acum 30 de ani, solutiile fiind in continuare nesatisfacatoare. Pentru romani, care au trecut de la o economie centralizata cu moneda cu un curs fix la un sistem tranzitoriu, cursuri fluctuante si, mai recent, la un leu nou care coexista cu leul vechi, in timp ce platile mai importante sau creditele sunt exprimate in euro sau dolari SUA, viata este si asa prea complicata pentru a-si pune problema ce acoperire mai are moneda nationala si care este, pentru leul nou sau vechi, etalonul monetar. Este suficient sa retinem ca, in prezent, nu exista nici un etalon monetar utilizat in vreo economie moderna, ca ideea ca o moneda trebuie sa aiba o -acoperire-, respectiv o paritate fixa fata de aur, alt metal sau alta moneda, la care sa poata fi rascumparata oricand de catre banca centrala, este de mult depasita, iar cursul de schimb al monedelor se stabileste pe piata, prin jocul, nu intotdeauna liber, al cererii si ofertei pentru aceasta marfa speciala care sunt banii. Banca Nationala a Romaniei pastreaza inca o rezerva de aur de 105 tone, care se alatura rezervei de devize liber convertibile, stocului de Drepturi Speciale de Tragere si altor valori in constituirea a ceea ce este un fel de -cont de economii- pentru vremuri grele, dar care si da substanta monedei nationale si influenteaza pozitia Romaniei si a firmelor romanesti in tranzactiile internationale cu marfuri si bani.