Planurile de management al riscului de inundatii trebuie definitivate pana la 22 decembrie 2015

Bătranul continent a fost măturat de şuvoaie în ultimii ani, pagubele produse la nivelul economiei europene fiind de ordinul miliardelor de euro. Scopul Directivei Comisiei Europene (CE) privind managementul riscului de inundaţii este de a stabili un cadru pentru evaluarea şi managementul riscului aferent inundaţiilor, ţinta fiind reducerea consecinţelor economice şi sociale.

Statele membre, prin intermediul autorităţilor competente, vor realiza studii complexe asupra bazinelor hidrografice, pe baza cărora să poată fi făcute predicţii care să asigure un management eficient al riscului de inundaţii. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile iniţiază elaborarea, avizează în comitetele tehnice de specialitate şi aprobă ghidurile, metodologiile şi studiile-pilot necesare elaborării hărţilor de risc natural la inundaţii. Aceste instituţii vor gestiona şi fondurile alocate acestor acţiuni.

Harta de risc natural la inundaţii constituie documentaţia ce cuprinde (în formă scrisă şi grafică) zonele inundabile la diverse probabilităţi de producere a viiturilor, cu indicarea pagubelor materiale şi umane potenţiale, pentru unităţi administrativ-teritoriale afectate de inundaţii. Harta de risc natural la inundaţii constituie parte componentă a documentaţiei de amenajare a teritoriului judeţean şi se detaliază în planurile de urbanism generale, zonale şi locale ale localităţilor fiecărui judeţ şi municipiului Bucureşti, iar în baza acesteia consiliul judeţean poate declara un areal ca zonă de risc la inundaţii.

Pe baza hărţilor de risc, administraţiile publice locale, împreună cu unităţile teritoriale ale Administraţiei Naţionale -Apele Romane- identifică, declară şi monitorizează zonele de risc la inundaţii, asigură managementul situaţiilor de criză, stabilesc măsurile de prevenire şi atenuare a riscului natural la inundaţii, precum şi condiţiile de autorizare a executării construcţiilor în arealele respective şi detaliază exigenţele minime de conţinut ale documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului pentru zonele expuse riscului natural la inundaţii.

Riscul de poluare accidentală

Hărţile trebuie să identifice şi zonele care permit acumularea de apă, sistemele de protecţie şi să reflecte poziţionarea comunităţilor în raport cu zonele inundabile. Raportările trebuie să ţină cont şi de dezvoltarea pe termen lung şi impactul climatic al catastrofelor naturale. Totodată, identificarea pe hartă a zonelor de risc trebuie să poată fi făcută cu maximă uşurinţă. De aceea vor fi clar delimitate zonele în care probabilitatea producerii unor inundaţii este ridicată de cele în care aceste evenimente pot avea loc la intervale de timp medii sau mari. Se vor face referiri şi la adancimea apei sau viteza ei. Dacă un areal care se află sub incidenţa acestei Directive se întinde pe teritoriul mai multor state membre, acestea au obligaţia să împărtăşească informaţiile colectate cu vecinii. De asemenea, se vor face referiri la numărul locuitorilor care ar putea fi afectaţi de viituri, domeniile în care activează operatorii economici din zonă, precum şi date tehnice detaliate despre instalaţiile din zonă, pentru a preîntampina posibilele accidente ecologice cauzate de eventualele deversări de substanţe poluante. Statele membre pot oferi date şi despre cantităţile de sedimente şi deşeuri transportate de şuvoaie.

Bunăstarea vecinilor, obligatorie

După întocmirea acestor hărţi, statele membre trebuie să realizeze planuri de management al riscului, care să conţină obiective corespunzătoare situaţiei din teritoriu, respectiv reducerea impactului negativ al inundaţiilor. Planurile se vor concentra pe prevenţie, protecţie, pregătirea pentru intervenţie, care include darea în funcţiune a unor sisteme de avertizare performante şi adaptarea la specificul fiecărui bazin hidrografic în parte. O parte importantă a managementului de risc o constituie informarea populaţiei cu privire la măsurile care trebuie luate pentru prevenţie, ce trebuie făcut în cazul producerii unor inundaţii, prin promovarea unor ghiduri de bună practică. Este interzis statelor membre să demareze acţiuni care, deşi sunt benefice pentru locuitorii săi, cresc gradul de risc pentru ţările vecine. Asemenea acţiuni sunt permise cu condiţia ca ele să facă obiectul unui acord transnaţional. Membrii UE, deci inclusiv Romania, trebuie să definitiveze aceste planuri pană la 22 decembrie 2015.

Colaborare transfrontalieră

Autorităţile competente se vor asigura că la nivelul unui bazin hidrografic va fi alcătuit un singur plan de management al riscului. Dacă acelaşi areal cade sub incidenţa mai multor asemenea instrumente de lucru, autorităţile se vor asigura că acţiunile vor fi întreprinse sub o coordonare atentă. În cazul în care mai multe state gestionează spaţii dintr-un bazin hidrografic, fie vor întocmi planuri comune, fie vor conlucra la implementarea lor. Cand arealul unui bazin hidrografic depăşeşte graniţele UE, statele membre vor colabora cu ţările vecine pentru elaborarea unui plan internaţional unitar de acţiune. Dacă situaţia impune realizarea unor planuri şi pentru sub-unităţile hidrografice, autorităţile competente vor duce la îndeplinire şi această sarcină, urmand indicaţiile menţionate anterior.

În cazul în care apar disensiuni la nivelul statelor membre, se va apela la Comisia Europeană pentru soluţionare, termenul de răspuns la solicitările de acest tip, adresate forului de la Bruxelles, precum şi cel de transmitere a recomandărilor formulate de CE fiind de şase luni.

Populaţia trebuie informată cu privire la aceste planuri şi hărţi, iar partenerii sociali trebuie încurajaţi să se implice activ în acţiunile întreprinse de autorităţi. Pentru a uşura accesul la informaţie şi diseminarea acesteia, raportările se vor face în format standard.

Termene limită

Comisia lasă statelor membre libertatea de a nu pune la punct aceste planuri dacă deja au realizat studii, înainte de termenul limită de 22 decembrie 2010, din care să reiasă că nu există riscul producerii unor inundaţii, sau dacă au decis să întocmească hărţi concludente şi planuri concludente în acord cu prevederile acestei Directive.

Evaluările preliminare privind posibila producere a unor inundaţii vor fi definitivate pană la 22 decembrie 2018, urmand a fi actualizate la fiecare şase ani. Hărţile de risc vor fi revăzute pană la 22 decembrie 2019. Comisia va raporta Parlamentului European datele comunicate de statele membre pe 22 decembrie 2018, urmand ca la fiecare şase ani să se supună atenţiei forului legislativ şi Consiliului un raport detaliat cu privire la implementarea prevederilor cuprinse în această Directivă.