-PUSCULITA- PETROM

– Cum a ajuns Ioan Gheorghe Popa, un personaj cu un trecut mai mult decat controversat, stapan peste cea mai mare societate comerciala din Romania

– Cum si prin cine a devenit Liviu Luca, presedintele sindicatelor petroliere din Petrom, eminenta cenusie a companiei

– Cum ajungeau toate rapoartele marilor organisme internationale despre restructurarea si privatizarea Petrom mai intai in mainile liderilor sindicali si apoi in mapele Consiliului de Administratie al Petrom

– Cum s-a cimentat -fratia- dintre Petrom si Rompetrol prin jocuri de intrajutorare in valuta intre membrii celor doua institutii, afacere soldata cu o deturnare de fonduri, operata chiar in calculatoarele Centrului de Calcul si Cercetari Auxiliare (CCLA) din Piata Amzei

– Cum s-au format principalele axe ale coruptiei chiar in sediul CCLA, care devine spatiu comun pentru inregistrarea firmelor prin care deruleaza afaceri directorii si liderii sindicali din Petrom sau sotiile acestora

Incepand de astazi, pe durata a mai mult de o saptamana, vom publica in serial un raport extrem de amanuntit despre ceea ce s-a intamplat in ultimii 10 ani in spatele usilor inchise ale celei mai mari companii de stat din Romania, Societatea Nationala a Petrolului. Dupa felul in care a fost alcatuit raportul, este clar ca ne aflam in fata unui document realizat de profesionisti ai supravegherii relatiilor politico-financiare: volumul imens de informatie si ordonarea temporala a acestuia, impreuna cu punctarea clara a legaturilor dintre acest paienjenis de personaje nu lasa dubii asupra potentialului uman urias avut la dispozitie pentru o operatiune de asemenea anvergura. De o asemenea structura informativa nu dispun in clipa de fata decat anumite institutii din sfera sigurantei nationale, care, de altfel, au avut permanent in atentie, ca obiectiv strategic, SNP Petrom.

Nu vom comenta in nici un fel afirmatiile din acest raport. Va lasam pe dumneavoastra sa le judecati. Noi am considerat ca este de datoria noastra sa le facem publice, intrucat este vorba de fapte care se petrec in entitatea ce aduce cam o treime din Produsul Intern Brut al Romaniei.

Date si fapte mai putin cunoscute referitoare la dl Ion Gh. Popa, impreuna cu mafia directorilor si cea a sindicatelor din SNP PETROM SA

Infiintarea, organizarea si functionarea Regiei Autonome a Petrolului PETROM RA Bucuresti s-a efectuat in baza Hotararii Guvernului Romaniei Nr. 23/10.01.1991, semnata de primul-ministru al Romaniei, Petre Roman, si inregistrata sub nr. J40/1096/1991 din 14.03.1991. La acea data, PETROM RA avea in componenta 25 de sucursale de productie de petrol pe uscat, exploatand 465 de zacaminte de petrol, o sucursala de foraj si productie pe mare, sase subunitati de constructi si montaj, doua unitati de aprovizionare, Institutul de Cercetari si Proiectari Tehnologice din Campina, un oficiu de calcul cu statut de centru de calcul situat in Casa Oteteleseanu din Piata Amzei – Bucuresti, un muzeu al petrolului situat in Ploiesti, noua grupuri scolare industriale de petrol.

Patrimoniul net la infiintare era de 76.874,7 milioane de lei, din care 261,8 milioane de lei reprezentau echivalentul a 90% din patrimoniul intreprinderii ROMPETROL, infiintata tot atunci, pe baza HG nr. 22/10.01.1991 si semnata tot de primul-ministru Petre Roman. De asemenea, 1.002,1 milioane de lei reprezentau 51% din capitalul social al societatii comerciale CONPET SA Ploiesti. PETROM RA era imputernicita sa exercite toate drepturile si obligatiile care reveneau statului roman din -Acordul de exploatare si impartire a productiei-, semnat in luna mai 1980 cu organizatia libiana de stat National Oil Corporation, pentru perimetrul petrolier concesionat in Libia.

La data de 15 februarie 1991 are loc sedinta Consiliului de Administratie al noii Regii PETROM RA, a carui hotarare stabileste -Regulamentul de Organizare si Functionare a Regiei PETROM RA-.

Un an mai tarziu, prin Hotararea nr. 7/18.06.1992 a Consiliului de Administratie al Regiei PETROM RA, este numit director general al regiei dl ing. Ion Gheorghe Popa.

Nascut in octombrie 1952, scurta ascensiune profesionala a dlui Ion Gh. Popa se remarca prin faptul ca, dupa terminarea studiilor, a fost repartizat la schela de productie Berca, de unde a fost transferat ca asistent universitar la Catedra de automatizari in industria de petrol, desi era absolvent al Facultatii de Foraj-Extractie. In calitate de cadru didactic la Institutul de Petrol si Gaze din Ploiesti, singura activitate a constat in instalarea de microfoane in birourile de catedra ale profesorilor, inregistrarea si ascultarea discutiilor acestora.

In 1985, este implicat direct in scandalul legat de fraudarea examenului de admitere la Institutul de Petrol si Gaze, prin vanzarea subiectelor la examenul de admitere, este judecat si condamnat cu suspendare si i se desface contractul de munca conform deciziei Corpului Profesoral al institutului, fara drept de reangajare.

Nevoit sa plece din institut, este numit de catre directorul Directiei de management si resurse umane din Ministerul Petrolului drept sef de platforma maritima de foraj la PETROMAR – Constanta, din subordinea Ministerului Petrolului, apoi numit director adjunct la PETROMAR, in care calitate a efectuat o serie de importuri inutile.

Pentru a curata trecutul rusinos al noului director general, directorul Directiei de management si resurse umane, ing. Ion Oprea, va anula in cartea de munca a lui Ion Gh. Popa mentiunea de dare afara de la institutul din Ploiesti si o va inlocui cu formula de transfer.

Contestat in 1990 de salariatii de la PETROMAR, la inteventia ministrului adjunct Nicolaie Niculescu, Ion Gh. Popa este transferat in sediul central al Ministerului Petrolului, din Bucruesti, in functia de director adjunct al Directiei de productie, sub conducerea domnului inginer V. Davidoiu. Neadaptandu-se profesional la noua pozitie, la interventia lui Nicolaie Niculescu – directorul general al Regiei PETROM RA, Ion Gh. Popa este trimis sa lucreze pentru o perioada de cateva luni in Italia, la SNAM-PROGETTI, o firma de consultanta in prospectiuni petroliere – filiala a Concernului ENI, dupa care este readus in 1992 la sediul central al noii Regii PETROM RA de catre domnul director din Ministerul Industriilor, Cristian Istodorescu, si numit pentru o perioada foarte scurta drept director al Directiei de cooperare internationala. In aceasta calitate, Ion Gh. Popa semneaza un contract de achizitie de material tubular de la firma Marubeni cu o valoare de circa un milion de dolari peste oferta firmei Manessmann.

Din aceasta functie este numit director general al Regiei PETROM RA la 18 iunie 1992, pe baza recomandarii lui Cristian Istodorescu.

La data de 18.06.1992, componenta Consiliului de Administratie al PETROM RA este stabilita astfel:

Presedinte Ion Gh. Popa – presedinte si director general al PETROM RA;

Membri:

Cristian Istodorescu – director general al Directiei generale de petrol si gaze din Ministerul Industriei (fost sef de cadre al Elenei Ceausescu);

I. Vasilescu – conferentiar doctor, sef de catedra la ASE Bucuresti;

A. Popescu – director general adjunct din MMPS;

M. Negoiescu – consilier in Departamentul comertului exterior din Ministerul Comertului;

M. Giuvelea – director general in Ministerul Economiei si Finantelor;

I. Toader – consilier juridic, sef de serviciu contencios in Ministerul Industriei;

N. Niculescu – consilier al PETROM RA (fost director general al Ministerului Petrolului);

C. Popa – conferentiar la Universitatea din Ploiesti, Facultatea de Foraj si Exploatare Zacaminte;

Secretar: M. Tudoroiu – director adjunct al Directiei de management si resurse umane din PETROM RA.

La aceeasi data este stabilita componenta Comitetului Director al PETROM RA:

Presedinte si director general: Ion Gh. Popa

Director general adjunct: Ion Nicolaie Popa

Director general adjunct: Ion Simion

Director la Directia de management si resurse umane: Ion Oprea

Director la Directia de Bugete, Finante: Ion Salcudean

Director la Directia de Cooperare Economica Internationala: Nicolaie Zafiu

Director la Directia Geologica: Marius Velescu

Director la Directia de Productie: Florin Mocanescu

Director la Directia Foraj, Servicii: L. Dogaru

Director la Directia Tehnica: Ilie Gheorghe

Director la Directia Mecano-Energetica: Gh. Musat

Director la Directia Investitii: Valeriu Soare

Director la Directia Comerciala: Paul Dumitriu.

Un personaj de asemenea foarte important este presedintele sindicatelor petroliere FSLI PETROM, ing. Liviu Luca, fost salariat al schelei Boldesti pana in 1990 si dat afara de salariatii acestei schele pe motiv de incapacitate profesionala, lipsa acuta de la locul de munca si informator al organelor de Securitate pana in 1990, impus in 1990 fara nici un fel de alegeri oficiale (dar cu ajutorul lui George Ioan Danescu?) drept lider sindical al Federatiei Sindicatelor Libere din PETROM RA. Liviu Luca stabileste, la aceeasi data – 18.06.1992, Comitetul de coordonare, conducere si control al acestei federatii denumite FSLI, pentru negocierea oricaror probleme sindicale cu reprezentantii conducerii PETROM RA, prin: Liviu Luca – presedinte, Tanasescu Nicolaie, Razvan Anastasiu, Razvan Iordanescu, Mihail Jianu, Florin Bercea, Dana Elena Petrovici.

Mana dreapta a lui Liviu Luca, in sediul central al Regiei PETROM RA, devine economistul Cristian Toroipan, ginerele fostului director economic al Regiei PETROM, I. Stamatoiu – fratele generalului de Securitate Aristotel Stamatoiu, avand functiile-cheie de contabil-sef al Regiei PETROM RA si lider sindical peste sediul central al Regiei PETROM RA.

Exact peste cinci ani, la alegerile din anul 1998, componenta Comitetului de conducere al FSLI va fi absolut aceeasi cu cea de mai sus, desi la acel moment viitorul SNP PETROM SA va avea in componenta sa mult mai multe intreprinderi. Practic, mafia familiara care urma sa conduca in mod perpetuu federatia sindicatelor din PETROM RA se instalase la putere.

Intre anii 1992-2000, una dintre persoanele care va juca rolul-cheie intre sindicate si patronat va fi domnul Ursoiu Cristian, initial sef de serviciu la Directia de management si resurse umane, apoi membru al comisiei reprezentand patronatul PETROM RA in negocierile cu sindicatele conduse de Liviu Luca, numit de Ion Gh. Popa drept sef al Corpului intern de control al PETROM, cu obligatia de a musamaliza toate aspectele negative, fraudele si coruptia, precum si toate reclamatiile care soseau la Ministerul Industriilor la adresa conducerii din PETROM RA. Dupa inlaturarea de la conducerea Directiei de management si resurse umane a celor doi directori, Ion Oprea si Marian Tudoroiu, Ion Gh. Popa il va numi pe Ursoiu Cristian director al acestei directii, intrucat se supunea orbeste ordinelor lui Ion Gh. Popa si Liviu Luca de concediere sau angajare a personalului dupa bunul plac ale acestora.

Ca raspuns la cererea Guvernului roman in legatura cu Proiectul de Restructurare a Sectorului Petrolier din Romania, Banca Mondiala solicita in 1992 Agentiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala (USAID) sa intocmeasca un studiu privind proiectarea si dezvoltarea unei -Strategii de Restructurare a Sectorului Petrolier-. Pe baza contractului USAID privind Sistemele de Petrol si Gaze pentru Europa de Est, intocmit cu firma Bechtel Corporation, o echipa de consultanti a vizitat Romania intre 6 iulie-23 septembrie 1992, pentru a lucra impreuna cu partea romana la aceasta strategie, dupa care s-a elaborat un raport final care prevedea printre altele transformarea sucursalelor PETROM RA in centre de profit, restructurarea Regiei PETROM RA in circa cinci societati comerciale regionale privatizabile, care sa lucreze in regim de concurenta de piata cu activitate bazata pe centre de costuri si profit la nivel de sonda de extractie, reducerea salariatilor PETROM RA de la 64.000 in 1992 la circa 30.000 pana in 1995 si supervizarea celor cinci centre regionale de productie de la sediul central al viitoarei organizatii coordonatoare de catre un management compus din circa 30-50 de persoane.

Aceasta recomandare, care nu s-a pus in practica niciodata, a aparut dupa opt ani, in luna mai 2000, in cadrul anteproiectului -Strategiei Economice pe Termen Mediu – Subcomisia pentru Energie si Politica Energetica- pe anii 2000-2005 elaborat de Guvernul Romaniei.

In plus, sediul central al Regiei PETROM RA avea sa inglobeze in mod treptat prin grija lui Ion Gh. Popa un personal, care de la 180 de salariati in 1992 ajunge la peste 350 in 1995 – anul infiintarii SNP PETROM, multi dintre ei neavandu-si de fapt birourile in cladirea sediului central, dar figurand acolo pe statele de plata pentru a li se putea justifica salariile enorme, calculate cu coeficienti sporiti pentru sediul central al regiei.

Incepand din 1992 si pana in 2000, toate studiile de oportunitate si fezabilitate, precum si contractele externe de finantare din partea BERD sau BIRD sau a altor institutii bancare, elaborate de marile organisme internationale calificate pentru restructurarea si privatizarea PETROM vor fi preluate mai intai (cel mai des in mod secret) de catre cei doi lideri sindicali Liviu Luca si Cristian Toroipan ori direct din mapele de corespondenta externa ale lui Ion Gh. Popa, cu aprobarea tacita a secretarei acestuia, ori de la conducerea superioara din Ministerul Industriilor. Apoi, proiectele erau traduse si evaluate de catre liderii din Federatia Sindicatelor – FSLI, dupa care i se aduceau la cunostinta si directorului general al Regiei PETROM RA si Consiliului de Administratie sau Comitetului Director.

Principalii oponenti la restructurarea PETROM RA erau si atunci, si in prezent, chiar liderii sindicali ai FSLI cu sediul in Ploiesti, in frunte cu Liviu Luca si Cristian Toroipan, care isi vedeau pierdute posturile de conducere si salariile imense, precum si afacerile derulate prin propriile firme chiar cu Regia PETROM RA.

Nu este nimic de mirare, intrucat liderul sindical Liviu Luca este cel care isi permite intotdeauna sa intre in orice moment in cabinetul lui Ion Gh. Popa si sa il injure sau sa il ameninte cu destituirea daca nu va executa ceea ce ii ordona el ca lider sindical. La nivelul imediat inferior, liderul sindical pe sediul central al regiei – contabilul-sef Cristian Toroipan, se comporta in acelasi mod, proferand injuraturi si amenintari la adresa directorilor Directiei de management si resurse umane, obligandu-i pe acestia pe cine sa angajeze sau sa dea afara din structura Regiei PETROM, fara nici un fel de motive de ordin profesional. Pe acelasi nivel de management se comporta si directorul CCLA – ing. Dan Leucutia, si Ion Simion cu cei care nu li se supun ordinelor din executare a afacerilor in scop personal, bazate pe achizitii si investitii de sute de miliarde de lei contractate cu firme alese dupa bunul plac si cu aprobarea tacita a lui Ion Gh. Popa.

De la bun inceput, PETROM RA a functionat in aceeasi cladire cu firma ROMPETROL SA (GEOMIN), PETROM detinand 90% din capitalul de actionariat al ROMPETROL, condusa in 1992 de dl ing. Doru Badulescu, membru marcant al PDSR.

Intre anii 1992-1993, sub conducerea directorilor PETROM RA si ROMPETROL, Doru Badulescu si Ion Gh. Popa, functioneaza intre salariatii din cele doua institutii aflate in aceeasi cladire de pe Calea Victoriei nr. 109, Bucuresti, un -joc de intrajutoare de tip Caritas pe valuta- a carui evidenta si deturnare finala de fonduri sunt efectuate in secret pe calculatoarele de la centrul de calcul si lucrari auxiliare – CCLA, din Piata Amzei, sub conducerea colectivului din Regia PETROM RA, compus din: ing. Dan Leucutia, director interimar al CCLA, ec. Cristian Toroipan, contabil-sef al Regiei PETROM RA si lider sindical peste sediul central al Regiei PETROM RA, mat. Fotescu Nicolae, director adjunct interimar al CCLA, mat. G. Weis, sef Serviciu exploatare CCLA.

Jocul de intrajutoare pe valuta ia sfarsit in mod brusc in 1993, iar pagubitii sunt deopotriva salariatii de la ROMPETROL si PETROM RA (ziarul -Romania libera- va publica mult mai tarziu, in data de sambata, 28 ianuarie 1995, un articol pe aceasta tema, intitulat -Sacalii de la ROMPETROL- in pagina 6, dar continuarea investigatiilor va fi oprita). O investigatie efectuata de catre Politia Economica este ulterior musamalizata.

Este intentat un proces oficial, dar singura reactie care se va produce va fi schimbarea directorului Doru Badulescu si numirea sa ca presedinte al Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.

Persoanele care cunosc cel mai bine ceea ce s-a intamplat cu valuta luata ilegal prin jocul de intrajutoare sunt: cei doi directori generali de la ROMPETROL SA si PETROM RA impreuna cu domnii Dan Leucutia, Cristian Toroipan si Fotescu Nicolaie.

Valuta obtinuta ilegal de persoanele din varful piramidei a fost utilizata de catre capii mafioti din ROMPETROL si PETROM RA pentru cumpararea de actiuni ale ROMPETROL SA, atunci cand aceasta s-a privatizat si a devenit actionar unic prin inlaturarea oficial-juridica a PETROM RA ca urmare a HG nr. 685/1994.

De-a lungul anilor, cladirea centrului de calcul si lucrari auxiliare (CCLA) al PETROM RA din Piata Amzei devine si spatiu comun pentru sediile inregistrate ale diferitelor firme de afaceri conduse de director si lideri sindicali din PETROM RA sau de sotiile acestora.

Afacerile sunt direct supervizate de catre contabilul-sef si liderul sindical din sediul central al PETROM RA, Cristian Toroipan, impreuna cu directorii acestui centru de calcul, domnii Dan Leucutia si Fotescu Nicolaie, sefa Serviciului de investitii a CCLA (care era si prietena intima a directorului Dan Leucutia), precum si de economistul Mihai Babescu.

Domnul Dan Leucutia, nascut in 1943, de profesie inginer mecanic de utilaj petrolier, nu si-a exercitat niciodata meseria pe teren. Nelucrand niciodata in vreo schela de foraj sau de extractie, nu a putut sa cunoasca nici macar activitatea de baza dintr-un santier.

Lucreaza timp de sase ani la atelierul de cauciucarie si legatorie pentru confectionat piese de cauciuc si rechizite din hartie, la unitatea din Bariera Vergului, aflata in subordinea CCLA. Dupa o pregatire sumara de doua luni in domeniul tehnicii de calcul, incepe sa lucreze pentru scurt timp ca inginer de sistem, dar visul sau este acela de a ii lua locul directorului sau, ing. I. Boru. Dupa 1990, acesta va fi nevoit sa se pensioneze, iar dupa o scurta perioada, pentru bunele rezultate realizate in gestionarea fraudei legate de jocul de intrajutorare, precum si pentru alte afaceri aranjate in interesul directorilor Ion Simion si Ion Gh. Popa, cu sprijinul liderului sindical Cristian Toroipan, Ion Gh. Popa il va numi la 28 martie 1993 pe ing. Dan Leucutia director al CCLA, iar pe mat. Fotescu Nicolaie, director adjunct.

Carierist infocat de meserie si avand o pregatire de baza necorespunzatoare, incompatibila cu functia de specialitate pe care o ocupa – inclusiv cu cea de conducere, Dan Leucutia va reusi in foarte scurt timp sa transforme centrul de calcul intr-un banal oficiu intermediar de colectat datele care proveneau de la oficiile de calcul din schele, pe care doar le centraliza pentru a le comunica telefonic la sediul central al Regiei PETROM, la o distanta de circa 150 de metri.

In plus, toate proiectele si studiile necesare pentru lansarea programului de informatizare al Regiei PETROM RA vor deveni doar niste simple schite nefundamentate nici macar teoretic si care, evident, nu se vor aplica practic. Cheltuielile de miliarde de lei aprobate in fiecare an de Ion Gh. Popa pentru proiectele fantomatice de informatizare a Regiei PETROM RA din partea centrului de calcul – ramas ca o reduta arhaica in componenta PETROM, precum si numarul tot mai supradimensionat de salariati din cadrul CCLA condus de Dan Leucutia nu au avut niciodata vreo eficienta economica.

(Va urma)