Statul roman a instrainat perlele sistemului energetic acceptand conditii dezavantajoase

Cuvinte cum ar fi: benzina, energie electrica, gaze naturale sau energie electrica au devenit adevarate cosmaruri pentru romanul de rand. Aceasta pentru simplul fapt ca, in orice asociere, odata aparute la stiri nu prevestesc si nici nu aduc nimic bun. Deja rostirea oricarui astfel de cuvant aduce pe buzele concetatenilor nostri asocierea cu scumpirile. Justificate sau nu, aceste reperate mariri de tarife nu-si au sorgintea numai in deja uzitata motivatie legata de alinierea preturilor la cele practicate in Uniunea Europeana. Ele sunt si rezultatul unor negocieri de contracte comerciale, din pozitia specifica deja tuturor autoritatilor ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, fata de reprezentanti din UE: cea de ingenunchere.

In fata hoardelor de avocati specializati in drept privat international si comercial, guvernantii nu au opus aproape nici o rezistenta, cedand pachetele de actiuni majoritare la companiile din sectorul energetic in niste conditii greu de imaginat. Si spunem doar din sistemul energetic pentru ca restul contractelor nu sunt facute publice, altfel, cine stie daca nu am putea largi aria de aplicabilitate a sintagmei din titlu.

Puterea de negociere a partii romane ar fi trebuit sa fie cu atat mai mare cu cat, practic, se vindeau pachete de actiuni la companii care aveau piete de milioane de clienti captivi, fara prea multe alternative. Dar simpla cercetare a ceea ce s-a semnat de catre diverse echipe de -specialisti- ne da frisoane. Anulari de datorii si penalitati aferente, credite preferentiale sau subjugarea legislatiei prin asumarea obligativitatii unor acte normative pe zece ani si-au facut loc in actele de vanzare-cumparare, strecurate abil sau prin bataia cu pumnul in masa de catre investitorii externi.

In urmatoarele randuri vom incerca sa sintetizam conditiile in care statul roman a scapat de perlele sistemului energetic, unul care asigura actualilor proprietari pozitii clare de oligopol, ca sa nu spunem chiar de monopol, pe anumite segmente teritoriale de piata.

Gaz de France va achita statului roman despagubiri reprezentand cel mult jumatate din suma platita pentru achizitia pachetului de 30% din actiunile Distrigaz Sud, respectiv 127,8 milioane de euro, daca incalca prevederile contractului de privatizare.

Pentru fiecare incalcare a clauzelor, cumparatorul s-a obligat sa plateasca o penalitate reprezentand 10% din pretul de cumparare, daca nu remediaza obligatia incalcata in termen de 30 de zile, daca aceasta poate fi remediata.

Astfel de penalitati vor fi platite in cazul in care Gaz de France nu respecta clauzele privind ponderea voturilor necesare pentru modificarea unor prevederi importante ale statutului societatii.

GDF s-a obligat sa asigure ca, cel putin cinci ani de la privatizare, sa fie luate, doar cu 75% din voturile actionarilor, decizii privind modificarea obiectului principal de activitate al Distrigaz Sud, schimbarea sediului social in afara Romaniei, dizolvarea sau lichidarea voluntara.

O alta clauza care poate atrage penalizari de 10% este cea privind utilizarea sumelor din majorarea de capital. Acestea trebuie investite integral in primii cinci ani de la privatizare, din care cel putin 50% in primii trei ani.

De asemenea, GDF va plati penalitati de cate 12,7 milioane de euro daca sunt vandute in primii cinci ani active reprezentand peste 5% din activele de baza ale Distrigaz. Un alt angajament este ca entitatea care ar cumpara sau ar fuziona cu GDF, in termen de cinci ani de la semnarea contractului de privatizare, sa isi asume clauzele.

Statul s-a angajat, prin contractul de privatizare a Distrigaz Sud, sa acorde drept de preemptiune cumparatorului Gaz de France in cazul in care primeste o oferta de la un tert.

In cazul in care statul va primi o oferta pentru actiunile detinute sau o parte din aceasta participatie si vrea sa vanda prin alta metoda decat prin oferta publica va fi obligat sa ofere Gaz de France titlurile respective, la acelasi pret cu cel care i-a fost propus, se spune in contract.

Prevederea nu se va aplica in cazul in care statul vinde actiuni catre fonduri de pensii inregistrate in Romania sau catre salariatii firmei.

In plus, investitorul nu poate vinde, in termenul de cinci ani, nici una din actiunile preluate, fara acordul scris al statului roman, decat catre un afiliat al sau, care sa isi asume contractul de privatizare.

Investitiile E.ON

Compania germana E.ON Ruhrgas s-a angajat sa investeasca, in primii opt ani de derulare a contractului de concesiune a distributiei de gaze naturale, cel putin 20 de milioane de euro anual pentru modernizarea retelei, potrivit contractului de privatizare a firmei Distrigaz Nord, incheiat in octombrie 2004. In cazul in care E.ON Ruhrgas va moderniza cel putin 350 de kilometri de retea pe an, compania germana nu va fi obligata la realizarea investitiilor de 20 milioane de euro.

E.ON Ruhrgas a primit in concesiune, pe o perioada de 49 de ani, reteaua de distributie a gazelor naturale a firmei Distrigaz Nord. Pentru ceilalti 41 de ani, investitiile minime vor fi stabilite, de comun acord, de catre Ruhrgas si Ministerul Economiei. Redeventa este de 1% din tariful de distributie.

Contractul de privatizare a firmei Distrigaz Nord a fost incheiat la 21 octombrie 2004. Statul a vandut direct companiei germane 30% din actiuni, cu 124,7 milioane de euro, iar E.ON Ruhrgas a efectuat o majorare de capital, in urma careia si-a asigurat 51% din titluri.

Conform contractului, daunele platite de investitor in cazul incalcarii prevederilor documentului nu vor depasi jumatate din pretul achitat pentru actiuni. E.ON Ruhrgas are drept de preemtiune la cumpararea participatiei la Distrigaz ramasa in portofoliul Ministerului Economiei.

In cazul in care statul va primi o oferta pentru actiunile detinute sau o parte din aceasta participatie si vrea sa vanda prin alta metoda decat prin oferta publica va fi obligat sa ofere titlurile respective firmei germane, la acelasi pret cu cel care i-a fost propus.

E.ON Ruhrgas s-a angajat, prin contract, sa nu instraineze, pe o perioada de cinci ani, mai mult de 5% dintre activele principale ale distributiei de gaze.

Statul poate ramane fara administratori

E.ON Ruhrgas si Gaz de France vor avea dreptul sa numeasca toti administratorii la Distrigaz Nord, respectiv la Distrigaz Sud daca Ministerul Economiei si Comertului (MEC) sau orice alta autoritate publica din Romania detin impreuna mai putin de 10% din capitalul social al fiecarei societati.

Statul s-a angajat sa acorde celor doi investitori dreptul de a numi in totalitate administratorii la Distrigaz Nord si, respectiv, Distrigaz Sud, in cazul in care participatia sa la capitalul social al fiecarei societati scade sub 10%, conform contractelor de privatizare publicate, joi, pe site-ul MEC.

Distrigaz Nord si Distrigaz Sud au consilii de administratie formate din cate sapte membri, care pot fi si actionari ai societatii, cu un mandat de patru ani. Trei dintre cei sapte membri ai CA pot fi alesi la propunerea MEC, dar numarul administratorilor care pot fi alesi la propunerea statului roman depinde de participatia detinuta.

Contractele de privatizare a Distrigaz Nord si Distrigaz Sud prevad ca atata timp cat Ministerul Economiei si Comertului sau orice alta autoritate publica romana detin impreuna actiuni reprezentand mai mult de 15%, dar nu mai mult de 30% din capitalul social, doar doi dintre cei sapte membri ai CA pot fi alesi la propunerea MEC.

Sarabanda despagubirilor la Petrom

Statul poate fi obligat sa plateasca despagubiri nelimitate in cazul daunelor produse mediului de catre compania Petrom inainte de privatizare, nivelul maxim in cazul incalcarii prevederilor contractului de catre OMV fiind egal cu valoarea tranzactiei, de 1,5 miliarde de euro.

In afara angajamentelor privind daunele de mediu, statul trebuie sa acopere daunele provocate OMV prin neindeplinirea unor obligatii importante din contractul de privatizare, in limita valorii tranzactiei de privatizare.

Printre aceste obligatii se numara cele privind gradul de indatorare neta a companiei, valabilitatea contractelor de concesiune.

De asemenea, statul poate fi obligat sa plateasca despagubiri in limita sumei de 1,5 miliarde de euro pentru incalcarea obligatiilor privind angajamentele referitoare la mentinerea anumitor taxe si impozite aplicate companiei dupa privatizare sau a obligatiilor privind amenzile legate de politica concurentei.

O alta clauza prevede despagubiri in limita mentionata daca se dovedeste ca autoritatile nu au respectat garantiile si au facut declaratii eronate referitoare la statutul companiei si situatia dreptului de proprietate asupra actiunilor.

In cazul altor incalcari ale contractului, limita maxima a despagubirilor acordate de stat este de 50% din valoarea tranzactiei.

In ceea ce priveste obligatiile fiscale, statul roman s-a angajat ca Petrom sa nu raspunda in niciun fel pentru eventuale taxe si impozite acumulate pana in 8 aprilie 2004.

De asemenea, autoritatile au aratat ca vor mentine redeventele timp de zece ani si nu vor modifica, pana in anul 2014, in defavoarea Petrom, anumite prevederi din Codul fiscal, decat ca urmare a unor reglementari europene.

Printre prevederile fiscale mentionate se numara cele privind cota de deductibilitate a provizioanelor pentru refacerea terenurilor afectate de exploatarea de zacaminte naturale si a provizioanelor pentru dezafectarea sondelor din zonele marine cu adancimi de apa de peste 100 de metri.

Alte prevederi fiscale vizeaza amortizarea investitiilor efectuate pentru explorarea si pregatirea extractiei de resurse minerale utile, amortizarea sondelor, modul de deducere a cheltuielilor de explorare si modalitatea de calcul a amortizarii investitiilor in perimetre marine.

Ultima prevedere importanta este mentinerea cotei geologice, una din taxele aplicate companiilor care exploateaza resurse minerale.

In cazul incalcarii altor prevederi decat cele mentionate, despagubirile asumate de stat sunt limitate la 50% din pretul platit de OMV pentru pahetul de 33,3% din actiunile Petrom, respectiv 668,81 milioane de euro.

Grupul austriac a preluat, la sfarsitul anului 2004, 33,34% din actiunile Petrom, in schimbul a 668,81 milioane de euro, participatia urcand ulterior la 51% printr-o infuzie de capital de 830 de milioane de euro, astfel ca, tranzactia a insumat 1,498 miliarde de euro.

Viceversa

Suma totala a penalitatilor pe care OMV le-ar putea plati statului roman nu poate trece de 1,5 miliarde de euro, valoarea tranzactiei prin care grupul austriac a preluat compania Petrom.

OMV va plati statului roman penalitati de 20% din pretul de cumparare, adica 133 milioane de euro, daca nu respecta unele clauze si de 7,5% din pretul de cumparare (46,8 milioane euro) in situatia incalcarii altor prevederi.

Grupul austriac a preluat, la sfarsitul anului 2004, 33,34% din actiunile Petrom, in schimbul a 668,81 milioane de euro, participatia urcand ulterior la 51% printr-o infuzie de capital de 830 de milioane de euro, astfel ca, tranzactia a insumat 1,498 miliarde de euro.

Intre prevederile a caror nerespectare este penalizata cu 7,5% din pretul de cumparare se afla pastrarea sediului social al Petrom in Romania, mentinerea activitatii firmei romanesti si a denumirii ei. De asemenea, o alta clauza se refera la nedizolvarea sau lichidarea Petrom si evitarea pierderii de catre firma romaneasca a statului de societate detinuta public.

Aceste penalitati contractuale nu vor fi aplicate OMV daca grupul austriac a obtinut acordul Ministerului Economiei si Comertului, potrivit contractului de privatizare a Petrom.

Tot prin contract, OMV s-a obligat sa nu instraineze si sa nu inchida active de baza ale Petrom, sa asigure continuarea activitatilor companiei timp de minim cinci ani, sa pastreze obiectul de activitate si sa mentina Petrom ca firma integrata in domeniul petrolului si gazelor.

Incalcarea acestor clauze ar duce la plata unor penalitati de 20% din pretul de cumparare, pentru fiecare prevedere nerespectata.

Activele de baza sunt reprezentate de necesarul de perimetre petroliere si gazeifere care sa permita Petrom productia a cel putin 4,2 milioane tone de titei si a cel putin 4,5 miliarde metri cubi de gaze anul, precum si la un necesar de statii de distribuitie care sa mentina o cota de minim 30% din piata de profil locala si de 20% din piata vanzarilor cu amanuntul a combustibilor.

Tot in categoria activelor de baza este inclus si Institulul de Cercetari si Proiectari Tehnologice Campina si Institutul INCERP din Ploiesti.

Incalcarea clauzelor duce la aplicarea penalitatilor daca in termen de 30 de zile de la notificarea MEC, OMV nu remediaza prejudiciul.

A fost exceptata de plata penalitatilor conditia ca OMV sa aplice experienta sa in firma romaneasca. In contractul de privatizare a Petrom se specifica faptul ca plata penalitatilor nu exonereaza OMV de obligatiile asumate.

Grupul austriac OMV s-a angajat, prin contractul de privatizare a companiei petroliere Petrom, sa se asigure ca firma va investi, in termen de cel mult cinci ani de la privatizare, intreaga suma de 830 de milioane de euro din majorarea de capital prin care a dobandit participatia majoritara.

OMV a preluat, la sfarsitul anului 2004, 33,34% din actiunile Petrom, in schimbul a 668,81 milioane de euro, participatia urcand ulterior la 51% printr-o infuzie de capital de 830 de milioane de euro.

Contractul de privatizare publicat joi pe pagina de internet a Ministerului Economiei si Comertului, stabileste ca OMV va determina Petrom sa foloseasca sumele din majorarea de capital, in cinci ani de la privatizare, exclusiv in scopul finantarii investitiilor in sectorul petrolier si de gaze naturale.

Acordul specifica si care sunt cheltuielile de capital acceptabile, cu precadere pentru modernizare, retehnologizare si mediu.

La suma mentionata se adauga imprumuturile obtinute de la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare si se scad comisioanele achitate consultantilor in procesul de privatizare.

In primii doi ani si jumatate trebuie realizate investitii reprezentand cel putin jumatate din valoarea rezultata in urma aplicarii formulei mentionate.

OMV se poate dispensa de Arpechim si Doljchim

Contractul prin care grupul austriac OMV a preluat de la stat pachetul majoritar de actiuni la compania petroliera Petrom permite vanzarea de catre companie a rafinariei Arpechim si a combinatului chimic Doljchim, dar interzice instrainarea modulelor functionale de la Petrobrazi si ale active.

Rafinaria Arpechim Pitesti, Doljchim Craiova, cele 340 de benzinarii si campul petrolifer Suplacu de Barcau sunt incluse pe lista activitatilor eligibile, pentru care contractul nu interzice vanzarea, transferul sau instrainarea, in mod direct sau indirect.

Alte active, printre care modulele functionale la data semnarii contractului, de la cealalta rafinarie a Petrom, Petrobrazi Ploiesti, sunt incluse pe lista activelor de baza, care nu pot fi vandute timp de cinci ani de la semnarea contractului de privatizare.

Alte active de baza sunt cele care permit Petrom sa produca anual 4,2 milioane de tone de petrol si 4,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale, active de distributie care sa ii dea posibilitatea inregistrarii unei cote de piata de 20% pe piata combustibililor vanduti cu amanuntul din Romania si de 30% pe piata totala.

De asemenea, pe lista sunt incluse Institutul de Cercetari si Proiectari Tehnologice Campina si INCERP Ploiesti, ale caror arhive si baze de date nu trebuie sa paraseasca Romania.

Grupul austriac OMV are dreptul de preemptiune asupra participatiei ramase in proprietatea statului la compania petroliera Petrom, iar autoritatile romane s-au angajat sa nu vanda actiuni prin oferta publica pe piata Statelor Unite ale Americii, potrivit contractului de privatizare.

Legi modificate pentru Enel

Guvernul s-a angajat fata de grupul Enel, prin contractul de privatizare a Electrica Dobrogea, sa modifice o serie de legi in favoarea cumparatorului si sa permita acestuia sa utilizeze pentru propriile investitii la Electrica o parte din sumele ce trebuiau sa reprezinte obligatii bugetare.

Executivul s-a angajat sa modifice legislatia privind contributiile catre Fondul Special pentru Dezvoltarea Sistemului Energetic astfel incat acestea sa nu mai reprezinte o obligatie bugetara incepand cu 1 ianuarie 2005, ci sa ramana in posesia Electrica Dobrogea pentru a fi utilizate la finantarea propriilor investitii.

Guvernul s-a angajat sa adopte si un act normativ care sa prevada cu claritate faptul ca Electrica Dobrogea este proprietarul exclusiv al bunurilor aferente iluminatului public si sa abroge prevederile legale care obligau societatea sa efectueze o separatie intre aceste active si bunurile aferente distributiei.

Executivul a asigurat totodata conducerea Enel ca ANRE va modifica prevederile contractului cadru de furnizare a energiei electrice prin obligarea datornicilor rau-platnici sa constituie depozite de garantie.

Ordinul 709/1999 al Ministerului Mediului, prin care societatile privatizate sunt obligate sa obtina periodic un aviz de mediu, a fost modificat astfel incat prevederile actului sa nu mai fie valabile pentru firmele ce detin permise de mediu.

Compania Enel nu va putea vinde nicio actiune Electrica Dobrogea sau Electrica Banat, timp de patru ani de la finalizarea privatizarii, fara acordul scris al statului, atata timp cat acesta detine o participatie de cel putin 25%.

Totodata, Enel s-a obligat ca in acelasi interval sa nu ia nicio hotarare cu privire la divizarea societatilor, sa nu schimbe sediul acestora in afara Romaniei si sa nu adopte nicio hotarare referitoare la diverse fuziuni, care ar duce la schimbarea controlului asupra Electrica Banat si Electrica Dobrogea.

Stergeri de datorii

Guvernul a anulat, la momentul privatizarii, datorii ale Electrica Dobrogea in suma totala de 72,8 miliarde lei vechi, reprezentand imprumuturi garantate de stat, inclusiv penalitati si dobanzi, si a acceptat ca datorii bugetare de 309 miliarde lei vechi sa fie compensate cu creante ale societatii.

Executivul a anulat si datoriile Electrica Dobrogea reprezentand majorari si penalitati pentru intarzieri la achitarea energiei electrice cumparate de la producatori, pentru o suma de cel putin 1,803 miliarde lei vechi.

Statul a anulat, la momentul privatizarii, datorii in suma totala de 148,3 miliarde lei vechi acumulate de filiala Electrica Banat, reprezentand imprumuturi ale Electrica, inclusiv penalitatile si dobanzile aferente.

Totodata, datoriile bugetare ale Electrica Banat, in suma totala de 929 miliarde lei vechi, au fost compensate cu valoarea creantelor restante cesionate companiei Electrica la aceeasi valoare nominala.

Guvernul a anulat si datoriile Electrica Banat reprezentand majorari si penalitati pentru intarzieri la achitarea energiei electrice cumparate de la producatori, pentru o suma de cel putin 2,66 miliarde lei vechi.