Pe tema majorării pensiilor s-au scris zilele acestea şi se vor scrie nenumărate articole. Dincolo de necesitatea imperioasă a demersului, dată fiind situaţia financiară mai mult decat deplorabilă a acestei categorii de persoane, nu putem să nu ne gandim şi la consecinţele economice ale noului act legislativ.
Faptul că mărirea cu un procent atat de ridicat a pensiilor (chiar dacă acei oameni merită cu siguranţă cu mult mai mult) este o măsură pur aducătoare de voturi nu mai trebuie să o spună nimeni. A demonstrat-o şi cearta febrilă pe paternitatea proiectului ca şi faptul că măsura se răgăseşte în toate programele de promisiuni electorale ale partidelor politice, după 1989.
Interesant este însă faptul că autorităţile care ne guvernează momentan încearcă cu disperare să creeze impresia că nimic nu-i întamplător, că ei au calculat şi gandit de multă vreme acest pas. Faptul că toată pleiada de analişti economici spune la unison că nu există suficiente fonduri pentru a acoperi efortul bugetar de 2 miliarde de euro din 2007 i-a îndarjit la culme pe Tăriceanu şi Vosganian. După ce premierul i-a declarat voalat neprofesionişti pe analiştii prestigioasei agenţii de rating Fitch, trimiţandu-i să-şi refacă lecţiile, a venit randul ministrului Vosganian să preia portdrapelul. Şi cum o putea face mai cu folos decat cu o conferinţă de presă extraordinară, la o oră de prime-time TV.
El a venit cu o listă întreagă de aşa-zise surse de finanţare mai mult decat acoperitoare pentru efortul bugetar suplimentar generat. Fără îndoială că echipa domniei sale a gandit acest tabel mai mult decat amănunţit. Numai că socoteala are o hibă esenţială: se bazează pe nişte estimări mai mult decat optimiste care nu prea au legătură cu viitorul economiei mioritice văzut de ceilalţi analişti neiplicaţi în actul de guvernare. Aceştia s-au declarat incorpore neconvinşi de pledoaria ministerială, cifrele aruncate de Vosganian nefiind altceva decat praf în ochii criticilor. Sau poate caştigarea unei linişti de moment? Altfel spus, ministrul estimează nişte creşteri economice sau îmbunătăţirea calităţii veniturilor atat cat să-i dea -cheia- balanţei. În ce măsură vor fi ele acoperite de realitate o vom simţi în 2008, şi noi şi deficitul.
Că tot am revenit la această problemă acută a economiei romaneşti, mai merită menţionat un lucru. Muilţi s-au grăbit să spună că mărirea pensiilor generează inflaţie. Nimic mai greşit: aceşti bani oricum se regăseau teoretic în economie, aveau acoperire în valoare adăugată şi, mai mult ca sigur nu vor fi aruncaţi orbeşte în consum. Pentru că, de ce să nu o recunoaştem, nu există contribuabil mai conştiincios şi mai econom decat pensionarul. Viaţa trăită în Romania postdecembristă l-a învăţat să-şi drămuiască şi ultimul bănuţ. Iar aceste măriri despre care discutăm nu-i duc nici pe departe veniturile medii la jumătatea salariului mediu, aşa cum spune reţeta Băncii Mondiale. Iar pană la momentul în care pensionarii noştrii îşi vor permite să se plimbe prin Europa sau lume cu banii primiţi drept compensaţie pentru zeci de ani de muncă sunt foarte departe. Atat de departe încat nimeni nici măcar nu mai visează la ele.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
