Zonele miniere au fost probele sociale spinoase pentru orice guvernare postdecembristă. Închiderea exploatărilor de cărbune sau metal a lăsat fără locuri de muncă sute de mii de oameni şi a trimis în sărăcie numeroase comunităţi.
Banii pompaţi de la buget au dat găuri negre economiei an de an, iar rezultatele au fost de cele mai multe ori nule. Încercarea guvernelor de a face din mineri patroni s-a terminat de obicei prost, banii primiţi de ortaci evaporandu-se precum apa pe caniculă.
Readucerea acestor zone la nivelul comunităţii europene este un proces greu şi costisitor. Necesarul de resurse pentru reconstrucţia socio-economică a regiunilor miniere în perioada 2007-2012 este estimat la 499,95 milioane de lei, conform Strategiei industriei miniere pentru perioada 2007-2020, document aflat în prezent în dezbatere.
Pentru crearea de noi locuri de muncă stabile suma necesară se ridică la 405 milioane de lei, din care 200 milioane de lei în perioada 2007-2008 şi 205 milioane de lei în 2009-2012, iar pentru crearea de locuri de muncă temporare resursele financiare sunt estimate la 92 milioane de lei, din care 80 milioane de lei în 2007-2008 şi restul în 2009-2012.
Redezvoltarea economică a zonei va presupune investiţii de 680.000 lei (310.000 lei în perioada 2007-2008 şi 370.000 în 2009-2012), iar pentru susţinerea mediului de afaceri vor fi necesare 759.000 lei (250.000 lei în 2007-2008 şi 509.000 lei în 2009-2012). Pentru sustenabilitatea localităţilor sunt preconizate resurse financiare de 1,511 milioane de lei.
În perioada 1990-2005 statul a cheltuit pentru susţinerea sectorului minier peste 5,95 miliarde de dolari, din care transferurile sociale au reprezentat 308,9 milioane de dolari. Rezultatele acţiunilor de restructurare din această perioadă au generat o serie de noi probleme, printre care scăderea bruscă a economiei regiunilor miniere afectate de restructurarea sectorului, amplificarea problemelor sociale în aceste regiuni, amplificarea problemelor de mediu şi accentuarea sărăciei.
În afara problemei fondurilor, o racilă a romanilor ţine şi de lipsa proiectelor. Bani au fost în ultimii ani însă ei nu au putut fi accesaţi. Unele comunităţi au reuşit, altele aşteaptă ajutoare numai de ei ştiute. Într-una din peregrinările recente pe care le-am făcut prin ţară am găsit şi exemple pozitive dar şi negative. Beneficiind de condiţii similare din punctul de vedere al reliefului, cei din Cavnic au reuşit să dezvolte o zonă turistică extrem de atractivă, spre deosebire de cei din Bălan, spre exemplu. La Cavnic înfloresc pensiunile, iar iarna staţiunea geme de turişi. La Bălan, linişte totală, probabil pentru a nu deranja locatarii rezervaţiei de urşi din apropiere.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
