-Basescu imi este prieten, tarile noastre sunt prietene- – si-a inceput George W. Bush declaratiile dupa intalnirea cu presedintele Traian Basescu, pe care, din neglijenta (sau nestiinta?), l-a numit prim-ministru. Ce mai conteaza? Oricum Basescu isi doreste sa fie si sef al statului, si premier, si sef de parlament, si intaiul moralist al tarii, iar lista poate continua la nesfarsit daca ne amintim toate iesirile din decorul prezidential.
Ziaristii de casa ai presedintelui s-au grabit sa ridice in slavi aceasta prietenie, care exista doar in declaratiile din Biroul Oval. Ce-l costa pe George sa-l declare prieten pe Traian? Nimic. Mai ales ca vizita presedintelui roman la Casa Alba nu pare sa aiba alt scop decat reconfirmarea pozitiei noastre de aliat de nadejde al SUA in Irak, Afganistan, mai nou Liban si oriunde altundeva ne vor solicita americanii. Angajamentul ferm al Romaniei transmis de Basescu presedintelui Bush a avut darul de a tempera criticile Washingtonului fata de propunerea premierului Tariceanu privind retragerea trupelor romane din Irak. Desi, in principiu, la nivel de dezbatere si presedintele roman a vorbit de necesitatea discutarii unui calendar al retragerii, odata ajuns la resedinta Licuriciului cel Mare, a uitat cu desavarsire de acest lucru.
Ce primeste Romania in schimbul angajarii ei alaturi de SUA in campaniile antiteroriste? Recunostinta poporului american, dupa cum declara Bush, si… cam atat. Cand a venit vorba despre vize, presedintele american a devenit extrem de vag in exprimare, Bush precizand ca in tara sa exista o dezbatere legata de imigratie si ca intentioneaza sa propuna mai multor tari elaborarea unei foi de parcurs care ar putea duce chiar la eliminarea, in timp, a vizelor. Nimic concret, doar promisiuni. Daca tot e prieten cu Licuriciul cel Mare, presedintele Basescu putea sa-i aminteasca lui Bush ca slovenii calatoresc fara vize in SUA, iar din cate am auzit noi, Slovenia are doar 4 (ati citit bine, patru) ofiteri de legatura in Irak. Bine, bine, ar putea spune carcotasii, dar polonezii? Polonezii, mult mai pragmatici decat noi, au transformat totul intr-o afacere si au cerut bani de la SUA in schimbul participarii cu trupe in Irak. 600 milioane de dolari a fost pretul platit de Washington guvernului polonez. Spre deosebire de ceilalti, care fie au decis sa se retraga din Irak pana la sfarsitul anului, fie s-au hotarat sa obtina un profit din aceasta afacere, Romania umbla, precum capra raioasa din poveste, cu coada pe sus, mandra ca e -prietena- Licuriciului cel Mare.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
