Chiar daca are 437 de angajati, Adomnitei lucreaza la Educatie doar cu 10

Deşi a fost -înscăunat- de mai bine de două luni de zile, am reuşit să îl avem faţă în faţă de abia zilele trecute. Apoi, deşi face parte din tanăra generaţie, are un discurs rigid şi caracteristic oamenilor ce fac politică de multă vreme. Face promisiuni şi vede realităţile doar din prisma sa, uitand deseori că nu are decat 32 de ani. Ne-a trebuit foarte multă răbdare şi o parte de noroc pentru a reuşi să trecem de uşa de la etajul unu a Ministerului. Şi cand am reuşit să ajungem în anticameră, am avut parte de un -spectacol- delicios. O duduie cu accent ardelenesc se tot bătea cu pumnul în piept cu realizările din ziua respectivă, iar cealaltă, care părea -pajul-, avea o grimasă care te determina să crezi că este destul de riscant să îi treci pragul. Chiar şi aşa, după o aşteptare de mai mult de treizeci de minute, tanărul ministru m-a invitat să povestim. Am refăcut împreună filmul conferinţei de presă (prima din mandatul său), în care a fost flancat de neobişnuit de multe doamne blonde platinate care păreau mai mult că s-au prezentat la o paradă a modei, decat la un loc de muncă.

– Care este motivul pentru care discursul dumneavoastră este mai degrabă caracteristic unui politician plictisit?

– Este primul discurs pe care îl auziţi după o lună. Vi se pare că am stat degeaba? Chiar nu consider că este discurs politicianist. Dacă era aşa, aveam o limbă politică de lemn. Sunt elastic şi mobil şi toată lumea îmi prevestea pană acum prohodul.

– Ce obligaţii are în fişa postului ministrul educaţiei?

– Pachetul de legi, negocierea contractului colectiv de muncă şi investiţia în infrastructura şcolară şi în resursa umană – să cresc resursele, iar cu cealaltă mană să iau mult mai mult înapoi, calitatea. Aş putea să vă mai prezint 20 de proiecte şi acţiuni, dar mă întreb dacă m-aţi crede. M-am comportat normal şi nu rigid, sau, mă rog, aşa cum mi se pare mie că trebuie să mă comport normal.

– Există vreo legătură între pregătirea dumneavoastră profesională şi ceea ce faceţi la minister?

– Management şi, mai nou pentru ministerul ăsta, eficienţă şi pragmatism care este egal cu rezultate concrete la final. Eu în construcţii nu pot să îi fac beneficiarului meu o poveste şi o filozofie despre o casă, pentru că el trebuie să vadă casa.

– Ce aţi găsit rău în ministerul acesta?

– În minister se ascund realităţi. Nimeni nu îmi spune mie, ministrul educaţiei, că dacă trec legile prin Parlament, fac bine Romaniei prin descentralizare sau poate era bine ca pană acum. Eşecul meu nu înseamnă că e al meu personal, că eu mă duc acasă şi trăiesc bine mersi, dar este vorba de o generaţie întreagă care, în primul an cel puţin, va fi şocată şi va fi aproape compromisă pentru că am încercat eu o chestie.

– Dar bun?

– Pană acum toată treaba în ministerul ăsta s-a făcut după ureche şi pe poveşti. Nimeni nu şi-a asumat nişte riscuri. Unii au urmărit o idee ( n.r. – iniţial a vrut să pronunţe -tampită-) utopică şi nebunească . Toată povestea asta cu descentralizarea poate fi o trambulină spre succes sau poate fi o groapă mare pentru noi.

– Adică doar Cristian Adomniţei va face ceva bun în ministerul ăsta? Nu este totuşi vorba de exces de zel din partea dumneavoastră?

– Toate problemele pălesc în faţa acesteia care presupune descentralizare, deoarece eu fac o schimbare majoră de gandire a sistemului educaţiei, dar fără să am cea mai mică bază. Ce, vreţi să vă vorbesc de teza unică? E o bombonică pentru ziarişti, dar adevărul gol-goluţ este ăsta pe care vi l-am spus. Mi s-ar părea anormal să dau cu var în faţa ministerului şi să nu mă ocup de descentralizare.

– Cum este posibil să lucraţi în minister cu oamenii PD-ului?

– Oana Badea scrie unele dintre cele mai bune declaraţii de presă din cate a moştenit ministerul. Chiar dacă este o puternică activistă a PD, rămane o bună profesionistă şi cand am să descopăr că lucrează stramb, atunci ne vom despărţi.

– De ce se şomează aşa de mult în instituţia pe care o conduceţi?

– Din cei 437 de angajaţi, doar 10 muncesc la randament maxim. Munca şi devotamentul acestor oameni fac ca sistemul să funcţioneze.

– De ce se ajunge atat de greu la uşa dumneavoastră?

– Cine v-a împiedicat să ajungeţi la mine? Am trei doamne pe comunicare, am purtător de cuvant, ceea ce nu a avut nimeni pană acum. Puteaţi să o faceţi sunand pe -firul scurt- (n.r. – mi s-a sugerat că trebuia să îl sun direct). Ziariştii îţi pot arăta lucrurile de bine şi de rău din sistem. Cand e de bine ştii că poţi merge înainte şi cand e de rău trebuie reparat. Nu pot să îmi pierd timpul citind ziarele. Dar, dacă apar articolele care te privesc în mod direct, atunci trebuie să iei măsuri.

– Este greu de colaborat cu dumneavoastră?

– Lumea abia acum începe să colaboreze. Oamenii din minister încep să îşi facă corect treaba şi să prezinte rapoartele pe care chiar le citesc. Încep să le facă foarte scurt şi concis, fără bărbi şi multă poveste. Ci concret ce fac, măsurabil cu rigla de inginer. La mine nu trebuie să vină cu poveşti şi cu invenţii, ci cu lucruri concrete.