Intrebari pentru ministrul Adomnitei

Chiar dacă în ultimele luni a încercat să ajungă în cat mai multe şcoli, chestia asta nu l-a ajutat prea mult pe tanărul de la Educaţie. Pentru că n-a intrat şi la ore. Adomniţei este atat de ciudat, încat indiferent de eforturile pe care le-aş face, nu îl pot înţelege. Stau şi mă întreb cine îl sfătuieşte atat de eronat şi merge din gafă în gafă. Şi mai are ceva ciudat. Atunci cand nu ştie un cuvant, inventează unul, cum a făcut de exemplu undeva prin Prahova cu -gospodăroşenie-. Sună ciudat, chiar rău. Dezorganizare, debandadă, lungi şi inutile aşteptări, batjocură. Deşi astea sunt cuvintele de ordine care se regăsesc în sistemul educaţional din Romania, aflu ieri de pe site-ul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului că Adomniţei a descoperit un lucru fantastic. A trebuit stimabilul oficial al Guvernului să tragă o fugă pană în centrul ţării ca să vadă cum stă treaba pe la uşile inspectoratelor şcolare judeţene. Tot de pe acelaşi site aflu cu -stupoare- că, vai-mie, însuşi ministrul a intervenit în elucidarea unei situaţii neplăcute la Inspectoratul Şcolar Judeţean Braşov.

Păi, domnule ministru, chiar nu ştiaţi dumneavoastră pană acum că repartizarea dascălilor pe posturile scoase la examen şi, implicit, apropierea concursului pentru ocuparea locurilor de suplinitori scot la iveală noi prietenii şi cumetrii întreţinute de oficialii inspectoratelor? Şi că, peste tot în ţară, cadrele didactice sunt lăsate să aştepte ore în şir în faţa uşilor boşilor din Educaţie. Şi că acest lucru se întamplă întrucat uşile cu pricina se deschid cu prioritate anumitor persoane. Vreţi să ne spuneţi nouă, domnule ministru, că nu aveţi informaţii despre faptul că randurile profesorilor veniţi primii cu jalba în proţap, de la ora 9,00, sunt tăiate timp de ore bune de amicii lui X sau Y. În atare condiţii, stau şi mă întreb cu ce drept veniţi să ne informaţi despre marile dumneavoastră realizări, cand oricum pentru asta sunteţi plătit din banii noştri, ai contribuabililor, şi nu meritaţi ca pentru orice grozăvie să vi se ridice osanale. Acum, în al treisprezecelea ceas, domnule tanăr ministru, vă sugerăm să nu mai faceţi vorbire despre respect, răbdare şi cultivarea bunului-simţ, atata vreme cat noţiunile invocate sunt necunoscute, la cel mai înalt nivel al acestor instituţii. Of,of… mai citesc tot de pe site-ul pomenit mai sus că ministrul educaţiei, Cristian Adomniţei, a efectuat o vizită inopinată la Inspectoratul Şcolar Judeţean Braşov, unde a observat slaba preocupare pentru activitatea de relaţii cu publicul a instituţiei. Ministrul a constatat că persoanele venite în audienţă la sediul ISJ Braşov au fost nevoite să aştepte în ploaie din cauză că nu începuse programul. Imediat după sesizarea ministrului, problema a fost remediată. E, şi uite cum, datorită eforturilor -remarcabile- ale lui Adomniţei, s-a făcut lumină la Braşov. Păi atunci propun să se facă o clonă a ministrului, pentru a putea controla aşa inopinat toate inspectoratele şcolare unde indolenţa şi sictirul funcţionarilor de acolo sunt cuvintele de ordine în activitatea lor. Spun asta în condiţiile în care această situaţie s-a înregistrat în aceeaşi zi de luni la Constanţa, unde colegul său liberal Marian Sarbu a ţinut la uşa sa colegii profesori doar pentru că el uitase de ce îi chemase. Culmea este că şi la Constanţa ploua, chiar cu tunete şi fulgere, însă acesta nu a fost un motiv suficient pentru a fi debaricadate uşile oficialilor Inspectoratului Şcolar.

Pană una, alta cred că nu este bine ce-a sugerat Theodor Stolojan, cum că Adomniţei ar trebui să-şi dea demisia. Eu cred că Adomniţei ar trebui să-şi dea din nou examenul de capacitate, Bac-ul şi, în cele din urmă, să îşi dea demisia. Apropo de întrebări, domnule ministru, cand vă veţi da demisia?