Afacerea „Ergenekon”, între conspirație și eliminarea adversarilor politici în Turcia

Odată cu volatilizarea vieții politice din România și apariția unei lupte extrem de încrâncenate între instituțiile statului și principalii actori ai clasei politice de la București, țara noastră intră într-o nouă etapă care nu poate fi decât dăunătoare procesului democratic. O slăbire internă și consumarea resurselor într-o luptă casnică care nu poate fi decât contraproductivă pentru rolul României ca actor  regional în sud-estul Europei, stat membru UE și al NATO. Dacă la noi luptele politice sunt abia la început, Turcia se pregătește, cel mai probabil, să pună capăt unei povești încurcate care a implicat forțe politice, lideri militari, acuzații de terorism, conspirații și reducerea la tăcere la unor instituții ale mass-media. Afacerea poartă numele de „Ergenekon“, o imensă rețea care se presupune că acționa pe coordo­natele unei nebuloase antiguverna­mentale. În articolul publicat în noiembrie 2009 în paginile Le Monde Diplomatique de către Hakk?ä?? Taș, autorul își punea din start o întrebare foarte importantă: „Ajută afacerea „Ergenekon“ la demilitarizarea politicii Turciei? Sau guvernul post-islamist o folosește pentru a-și impune propria autoritate în detrimentul Armatei?“. O întrebare extrem de pertinentă care însumează polarizarea din societatea turcă pe acest subiectul. Această luptă pentru controlul total în Turcia a început încă din 2002, atunci când partidul Partidul Justiție și Dezvoltare (AKP – format din membrii de orientare conservatoare islamistă de centru-dreapta) a preluat puterea la Ankara. De atunci, din punct de vederea procentual, AKP-ul actualui premier Recep Erdogan nu a înregistrat decât creșteri în scorurile înregistrate la toate alegerile de până astăzi. De la un 34,3% în 2002, partidul lui Ergodan a ajuns la un confortabil 49, 8% în 2011. Cu toate acestea, societatea turcă nu a văzut întotdeauna cu ochi buni metodele prin care AKP a reușit să reducă la tăcere casta militară din Turcia, văzută ca un garant al laicității Republicii Turcia  fondată la 29 octombrie 1923 de Mustafa Kemal Atatürk.

Răfuieli cu trusturile mass-media

După ce a preluat puterea în 2002, AKP a început să intre în clinciuri cu adversarii săi politici iar prima zonă atacată a fost cea a trusturilor de presă favorabile opozanților lui Erdogan. La începutul lui 2004, guvernul a trimis în judecată mai mulți membri ai familiei Uzan care deținea un holding mass-media și mai multe afaceri asupra cărora planau suspiciuni de corupție. După o serie de presiuni, o parte din titlurilejurnalistice ale familiei Uzan au fost vândute către aliați politici ai AKP. A urmat apoi cel mai mare trust media din Turcia – Dogan – care s-a ocupat de mai multe scandaluri care avea în centru AKP. Unul dintre acestea a fost legat de afacerea „Deniz Feneri“ în care o fundație ce strângea fonduri de caritate a fost trimisă în judecată în Germania sub acuzația că ar fi cheltuit o suma de 41 de milioane de euro, provenită din donații, cu alte destinații. În 2008, o instanță din Germania l-a acuzat pe Zahid Akman, un apropiat a lui Erdogan și președinte al boad-ului Comisiei pentru Radio și Televiune, organism care monitorizează toată activitatea televiziunilor și radiourilor din Turcia, că ar fi transferat 10 milioane de euro din conturile Deniz Feneri către cele ale televiziunii Kanal 7 (pro-AKP). Atunci, Hurriyet, unul dintre principalele ziare ale trustului Dogan a scris că Erdogan ar fi indirect implicat în acest scandal, fapt ce l-a înfuriat atât de mult pe premierul turc încât a cerut populației să boicoteze ziarele trustului Dogan. Odată escaladat acest conflict, Guvernul turc a decis ca trustul Dogan să fie amendat cu 408 milioane de euro în februarie 2009, pentru ca în august 2009 același trust să fie amendat cu alte 2,5 de miliarde de euro pentru neplata unor taxe către statul turc. Aceste măsuri nu au fost privite cu ochi buni la Bruxelles iar Comisia Europeană nota în raportul privind progresele Turciei pentru accederea în UE că „amenzile mari impuse de autorități au potențialul de a submina viabilitatea economică a grupului“ și în extenso de a „afecta libertatea presei“.

Conspirația anti-statală

Dar aceste răfuieli cu trusturile de presă au constituit doar primele salbe de tun în bătălia cu oponenți de neatins, apărători ai secularismului, inclusiv militari de rang înalt. Capitalizând o simpatie mult mai mare în rândul populației, în 2007 AKP a câștigat alegerile cu un scor mult mai mare. În timp ce Curtea Constituțională se pregătea să decidă dacă va dizolva partidul AKP, poliția a descoperit mai multe arme ascunse în diverse locații în Istanbul. Imediat, ministrul Justiției a declanșat o investigație pentru o pretinsă conspirație care implica ofițeri de rang înalt, dar și civili care încercau să răstoarne Guvernul. „Conspiratorii“ a fi făcut parte dintr-un grup al „Statului Adânc“ despre care s-a presupus că s-ar fi folosit de metode „anti-constituționale“ pentru a înlătura ceea ce credeau ei că ar amenința statul. Ministrul Justiției din Turcia a spus atunci că aceștia ar face parte din „Ergenekon“, un nume ce derivă dintr-o legendă referitoare la formarea poporului turc. O poveste ce denotă naționalism secular al turcilor și care a fost folosită frecvent în retorica partidelor de dreapta pentru a câștiga simpatia populară. Ulterior, au urmat arestări în rândul a mai multor ofițeri de rang înalt, dar și alți reprezentanți și apărători ai laicității printre care și profesori universitari, jurnaliști, avocați sau chiar politicieni. Circa 400 de suspecți sunt judecați deja în acest dosar. Armata turcă, a doua din NATO din punct de vedere al efectivelor, este considerată aparatoarea regimului laic turc și a răsturnat patru guverne în 50 de ani, printre care cel din 1997 al premierului islamist Necmettin Erbakan, fostul mentor al actualului șef de Guvern, Recep Tayyip Erdogan.

Arestări pe bandă rulantă

La începutul acestui an, liderul opoziției turce, Kemal Kilicdaroglu, a fost și el investigat după ce a descris închisoarea Silivri, din apropierea Istanbulului, unde sunt închiși câteva sute de suspecți din ancheta Ergenekon, drept „un lagăr de concentrare“. Criticii Ergenekon susțin că armata nu intenționa să facă nicio lovitură și ca Ergenekon nu este altceva decât o conspirație fictivă, concepută de AKP pentru a avea oprimă și a reduce la tăcere opoziția. Această viziune este susținută de o temere comună a cercurilor kemaliste, aceea ca partidul conservator AKP are o agendă secretă, prin care se folosește de takiye (înșelătorie islamista) pentru a transforma Turcia într-un stat islamic. Tot la începutul acestui an, o instanță a ordonat arestarea fostului șef al forțelor armate, generalul Ilker Basbug. Fostul șef al Armatei, între 2008-2010, a declarat că procesul este o „șaradă“ și a spus că nu recunoaște autoritatea judecătorilor. El a cerut sesizarea Curții Supreme de Justiție. Răbdarea generalului a cedat atunci când instanța a redat o conversație telefonică între alți doi suspecți, acuzați de planificarea unei lovituri de stat prin atentate și asasinate. „Onorată instanță, aceasta este o instanță serioasă, dar s-a transformat într-un tabloid. Aceasta este o pată neagră în istorie“, a afirmat Basbug, îmbrăcat într-un costum negru și aplaudat de suporteri. De asemenea, Kenan Evren, al șaptelea președinte al Turciei, a fost pus sub acuzare în luna ianuarie pentru rolul pe care l-a avut în lovitura de stat orchestrată de armata în 1980. Practic, în urmă cu mai bine de 30 de ani. Procurorii au cerut închisoare pe viață pentru generalul Evren, în vârstă de 94 de ani, și generalul Tahsin Sahinkaya (86 de ani), singurii supraviețuitori dintre cei cinci lideri ai loviturii de stat din 1980. Arestarea sa a venit la numai câteva zile după arestarea generalului Basbug.

Afacerea „Ergenekon“, la final

Dacă în urmă cu cinci ani, operațiunea coordonată de AKP avea să anunțe sfârșitul tentativelor de răsturnare a guvernelor prin forță armată, astăzi există multe voci care susțin că totul nu a fost decât o acțiune politică. În urmă cu câteva zile, Parlamentul turc a adoptat o reformă judiciară care desființează tribunalele speciale însărcinate cu judecarea presupușilor autori ai unor comploturi împotriva regimului islamisto-conservator, iar aceștia ar putea să fie eliberați. Textul, votat duminică, a fost depus recent de către AKP al premierului Recep Tayyip Erdogan și face parte dintr-un pachet de amendamente vizând sistemul judiciar. Obiectivul este de a transforma tribunalele excepționale, create în 2005, pe când AKP se afla deja la putere, în tribunale regionale, care se vor ocupa de „infracțiuni de natură teroristă“, a subliniat o sursă apropiată Guvernului. Câteva sute de persoane, majoritatea ofițeri activi sau în retragere, au fost încarcerați și inculpați pentru complotare împotriva regimului, începând din 2007, iar tribunalele de excepție, acuzate că au vrut să reducă opoziția la tăcere, au fost dur denunțate atât în Turcia, cât și în străinătate. Nu se știe încă în ce măsură suspecții încarcerați în cadrul unei vaste anchete, Ergenekon, o presupusă nebuloasă antiguvernamentală, urmează să beneficieze de această reformă, însă mai mulți dintre ei ar putea să fie eliberați și judecați în continuare, a scris presa turcă la începutul acestei săptămâni.

Mădălin Necșuțu