Sistemul politic american se confrunta maine cu cel mai dificil test din ultimii doi ani, primul de o asemenea anvergura de la haosul electoral ce a marcat prezidentialele din 2000, decise printr-un vot controversat in Florida.
Acum, ca si atunci, protagonistii sunt reprezentantii celor mai importante doua partide de pe scena americana – republicanii si democratii, care se infrunta pentru o treime din cele o suta de locuri ale Senatului, intreaga Camera a Reprezentantilor si 36 de posturi de guvernator. In paralel, in aceeasi zi vor fi organizate numeroase scrutinuri pentru desemnarea unor judecatori, reprezentanti ai colectivitatilor locale sau membri ai parlamentelor locale.
Analistii politici nu s-au avantat sa prognozeze victoria vreunuia din cele doua partide, din cauza rezultatelor stranse estimate in sondajele de opinie. Atat de stranse sunt acestea, incat scorul final ar putea depinde de cateva sute de alegatori raspanditi pe teritoriul american. Atat de stranse, incat factori prea putin importanti precum conditiile meteorologice ar putea decide cine are ultimul cuvant.
Republicani-democrati: 50-50
Mai generosi au fost insa analistii politici cu privire la scenariile ce se prefigureaza pentru Statele Unite in cazul victoriei uneia sau celeilalte dintre tabere.
Este vorba, in primul rand, de sansele de realegere, in 2004, a actualului presedinte republican, George W. Bush. De obicei, rezultatele alegerilor de la mijlocul mandatului – privite drept un referendum asupra administratiei – se intorc impotriva partidului liderului de la Casa Alba, considerat vinovat pentru diverse intorsaturi neplacute pe plan economic, social, extern etc. De data aceasta insa, Bush ar putea face istorie, gratie popularitatii de care se bucura de la 11 septembrie incoace. De o asemenea rata a popularitatii – 67%, conform ultimelor sondaje – nu a mai beneficiat nici un presedinte american inaintea alegerilor de la mijlocul mandatului.
Iar acesta ar putea fi unul dintre avantajele republicanilor, care spera sa isi mentina controlul asupra Camerei Reprezentantilor (unde ocupa acum 223 din cele 435 de locuri)si sa preia puterea in Senat (unde sunt la egalitate cu democratii, cu 49 din cele o suta de posturi). Adaugand si popularul presedinte, republicanii ar obtine controlul asupra a trei institutii-cheie ale Statelor Unite, fapt mai rar intalnit in ultimii 40 de ani.
Un astfel de scenariu fericit pentru formatiunea politica a lui Bush ar insemna consolidarea pozitiei presedintelui, inclusiv in domeniul problemelor economice internationale – comert, protectia mediului, institutii financiare internationale sau abordarea ONU. In aceste conditii, rezultatul alegerilor ar avea un impact semnificativ pe plan international, republicanilor fiindu-le mai usor sa urmareasca obiective cu bataie lunga precum lupta antitero.
Sansele ca republicanii sa obtina majoritatea in Senat nu sunt insa deloc clare. Sondajele de opinie arata o egalitate absoluta de 50-50. Echilibrul este foarte fragil, iar democratii ar putea la fel de bine sa preia controlul asupra Camerei. In acest caz si daca republicanii vor dispune in continuare de majoritate in Camera Reprezentantilor, situatia actuala nu se va modifica in mod semnificativ.
Mai clara pare a fi imaginea postelectorala in cazul fotoliilor de guvernator, supuse mai direct, prin natura exercitiului electoral democratic, nemultumirilor economice si sociale ale alegatorilor. Democratii au un oarecare avantaj in acest domeniu, mai ales dupa ce au incercat sa portretizeze cat mai in negru situatia economica actuala din Statele Unite si sa scoata in fata scandalurile corporatiste de pe Wall Street. Florida va beneficia de o atentie deosebita, o eventuala infrangere a guvernatorului Jeb Bush, fratele presedintelui, putand fi interpretata drept un pas inapoi pentru liderul de la Casa Alba, ales presedinte in 2000 gratie rezultatelor din acest stat.
Economia, razboiul si lupta antitero
Deloc surprinzator, americanii sunt preocupati, in primul rand, de propriile buzunare, respectiv situatia economica, de siguranta personala (declansarea razboiului impotriva Irakului) si abia dupa aceea de lupta antitero, piatra de temelie a popularitatii republicane. Ceea ce se traduce intr-un usor avantaj pentru democrati.
Pronosticul final al celor mai indrazneti dintre analisti inclina catre o consolidarea a pozitiei republicane in Camera si o revenire a Partidului Democrat la pozitia majoritara pierduta la 25 octombrie, o data cu decesul unuia dintre senatorii sai.
Surprizele nu sunt insa excluse.
Partidul Democrat – pragmatism si progres social
Creat in 1789 de Thomas Jefferson, cel de-al treilea presedinte american, pentru a-i reprezenta pe -cetatenii de rand-, Partidul Democrat american a sustinut intotdeauna progresul social si interventionismul economic al statului, simbolizat, in anii *30, de politica New Deal.
Istoria partidului a cunoscut o perioada dificila in epoca emanciparii sclavilor negri, in secolul al XIX-lea, democratii sustinand sistemul economic bazat pe agricultura din Sud, condamnat de dezvoltarea rapida a industrializarii din Nord.
Partidul si-a extins puternic baza electorala la sfarsitul secolului al XIX-lea, sustinand cauza imigrantilor din Europa, care soseau in marile aglomerari urbane si centre industriale din Statele Unite, in special in nord si nord-est.
Democratii, condusi de reformatorul William Jennings Bryan, au devenit apoi sustinatori ai dreptului de vot al femeilor, ai principiului impozitelor progresive pe venituri si ai alegerii senatorilor prin vot direct.
La inceputul secolului XX, Partidul Democrat a devenit una dintre fortele dominante ale vietii politice americane, ocupand aceasta pozitie pina in anii *70, inainte de a cunoaste un declin si apoi o relansare, o data cu aparitia lui Bill Clinton si a -noilor democrati-.
Presedintele Woodrow Wilson a creat, in anii *20, sistemul Rezervei Federale si a determinat aprobarea in Congres a primelor legi privind munca si protectia copiilor. O generatie mai tarziu, Franklin Roosevelt, ales in 1933, in plina recesiune, a relansat economia, printr-o politica a marilor lucrari, asigurand statului un rol economic si social de baza, in special prin crearea unui sistem general de pensii.
Cu Harry Truman si apoi cu John Kennedy si Lyndon Johnson, democratii au imbratisat cauza desegregarii rasiale in sud, soldata cu adoptarea marilor legi privind egalitatea drepturilor civice in anii *50 si *60.
Dupa asasinarea lui Kennedy, Johnson a declarat razboi saraciei si a lansat o serie de mari programe sociale, printre care s-a numarat si Medicare, asigurarea medicala pentru persoanele in varsta.
In pierdere de popularitate in anii *70 si *80, partidul a cunoscut un reviriment dupa alegerile din 1992, apoi prin realegerea lui Bill Clinton in 1996. Mai pragmatic si cu orientare mai apropiata de centru, administratia sa a coincis cu 10 ani consecutivi de crestere economica.
Partidul Republican – conservator, dar si liberal
Fondat la inceputul anilor 1850 de catre un grup de politicieni care se opuneau sclaviei si sustineau implicarea statului in dezvoltarea Vestului SUA, Partidul Republican simbolizeaza, in prezent, conservatorismul moral si liberalismul economic.
In anii *50 si *60, Partidul Republican s-a opus miscarii de aparare a drepturilor civice si de lupta impotriva segregarii rasiale in Sud, dupa ce sustinuse, timp de doua decenii, prohibitia si restrictiile in domeniul imigratiei.
Prin senatorul Joseph McCarthy si vanatoarea sa de vrajitoare impotriva comunistilor in anii *50, republicanii au intrat in istorie drept cei mai virulenti inamici ai comunismului si ai puterii statului federal, dar si drept cei care au permis, in perioada presedintelui Richard Nixon, deschiderea politica spre China si au pus capat Razboiului Rece cu Uniunea Sovietica.
Intre Ronald Reagan si George W. Bush, republicanii s-au prezentat, mai degraba, drept aparatori ai valorilor morale traditionale bazate pe religie si oponenti ai avorturilor si utilizarii tesuturilor foetusilor umani in cercetarea genetica.
In plan economic si social, republicanii apara, in numele libertatilor individuale, principiile liberalismului, sustinind o dezangajare a statului federal, prin reducerea pe termen lung a impozitelor si cheltuielilor sociale, propunand chiar privatizarea unei parti a sistemului general de pensii.
Pentru asigurarea unui acces sporit la pietele externe, republicanii sustin principiul liberului schimb, vazut ca un adevarat motor al mondializarii. In schimb, nu cedeaza in privinta cheltuielilor publice pentru aparare. Securitatea nationala, atat in interiorul, cat si in exteriorul tarii, constituie o prioritate dupa atentatele teroriste de la 11 septembrie.
Balanta puterii
Incepand din 1945, sase dintre cei 11 presedinti alesi au fost republicani si cinci democrati. In Congres, Camera Reprezentantilor este controlata de republicani (223 din 435 de locuri), iar Senatul – de democrati (50 din 100 de locuri, acum 49 – dupa moartea, in urma unui accident aviatic, a senatorului Paul Wellstone). De asemenea, 27 dintre cei 50 de guvernatori ai statelor federale sunt republicani si doar 21 democrati.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
