Statele Unite si Marea Britanie au trebuit sa se intoarca la masa de lucru pentru a reformula propunerea de rezolutie pe care intentioneaza sa o supuna votului ONU in cel mult doua saptamani. Dintr-un document ce urma sa autorizeze folosirea fortei, propunerea anglo-americana ia o forma din ce in ce mai blanda, sustin surse diplomatice occidentale, care mentioneaza existenta unui ultimatum si conditii mai aspre pentru liderul irakian, Saddam Hussein, inainte de declansarea unui eventual conflict militar. Cu alte cuvinte, o noua amanare a razboiului.
Reformularea propunerii de rezolutie – pe care purtatorul de cuvant al Casei Albe, Ari Fleischer, o caracterizeaza totusi ca -dura- – este in principal efectul a patru factori: raportul prezentat in Consiliul de Securitate al ONU saptamana trecuta, de seful inspectorilor pe probleme de dezarmare, Hans Blix, si de presedintele Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, Mohamed ElBaradei; protestele de la sfarsitul saptamanii trecute, ce au scos in strada, in intreaga lume, zeci de milioane de persoane; rezistenta opozitie franceza fata de un razboi in Irak; dar si pozitia interna delicata a premierului Tony Blair, care, pe fondul crizei irakiene, se confrunta cu cea mai mare provocare politica din cariera sa.
Documentul Blix-Baradei a fost o prima lovitura pentru tabara anglo-americana, care astepta din partea celor doi oficiali internationali o evaluare negativa a Bagdadului si, implicit, un motiv pentru a cere razboi. Raportul a detaliat insa atat aspectele negative, cat si pe cele pozitive, deloc de neglijat, ale cooperarii cu Bagdadul si a solicitat prelungirea inspectiilor, dand apa la moara taberei belicoase, dar si celei pacifiste, si blocand pentru moment demersurile diplomatice ale SUA. Asa cum sublinia consilierul pe probleme de securitate al Casei Albe, Condoleezza Rice, raportul Blix-Baradei -le-a oferit irakienilor avantajul nemeritat al indoielii-.
Fara a lasa Washingtonului si Londrei timp de respiro, zeci de milioane de pacifisti au iesit sambata si duminica in strada, exercitand o presiune uriasa asupra liderilor de opinie. Efectul acesteia s-a vazut imediat in Downing Street, unde Tony Blair – fidelul aliat al Americii – a declarat ca -ar trebui sa ii ascult si chiar ii ascult pe protestatari-. Tot el insista acum doua zile ca, de fapt, acestia se opun unui razboi -grabit si inoportun- si ca autoritatile de la Londra nu se grabesc in ce priveste interventia militara.
De cealalta parte a Atlanticului, administratia americana a ramas imuna la vocea strazii, ba chiar s-a lansat in discursuri cu substrat politologic, atat presedintele George W. Bush, cat si seful Pentagonului, Donald Rumsfeld, argumentand ca liderii politici sunt cei care trebuie sa ia deciziile, nu poporul, a carui mentalitate se schimba, de altfel, in timp.
Cu toate acestea, Statele Unite se vad nevoite sa tina seama de opinia manifestantilor, fie si numai de dragul lui Blair, a carui pozitie este ceva mai nuantata. Seful guvernului britanic sprijina un razboi impotriva Irakului chiar si fara mandat ONU, dar cu doua conditii: acesta sa fie precedat de un raport negativ al inspectorilor, iar opozitia Consiliului de Securitate fata de o rezolutie care sa autorizeze forta sa fie -nemotivata-. In spatele retinerii de ultim moment a executivului de la Londra, se poate descifra insa teama fata de o pierdere dezastruoasa a popularitatii pe plan intern, dar si de o revolta in sanul Partidului Laburist, care ar conduce la slabirea acestuia si, eventual, la scaparea din mana a puterii.
Totodata, opozitia continua a Frantei fata de o rezolutie care sa autorizeze, fara alte conditii, recurgerea la forta este un al motiv pentru care Marea Britanie si Statele Unite sa se gandeasca de doua ori inainte de a-si pune semnatura pe propunerea comuna. Parisul a reiterat zilele trecute ca este hotarat sa isi utilizeze dreptul de veto de care dispune ca membru permanent in Consiliul de Securitate.
Cum in nici un caz nu pot renunta la razboi, ci doar amana declansarea acestuia pana la perfectarea intelegerilor de rigoare cu tari sceptice precum Franta, Rusia sau China, Washingtonul si Londra continua pregatirile militare in Golf (SUA mai trimit 28.000 de militari, iar Regatul Unit, cateva sute). Analistii estimeaza ca desfasurarea de trupe si echipament va fi terminata in cele mult patru-sase saptamani. Alaturi de informatiile potrivit carora primele zile ale lui martie vor fi perfecte pentru luptele nocturne si ca din aprilie declansarea razboiului se va dovedi, din cauza conditiilor meteorologice, extrem de dificila, daca nu chiar imposibila, estimarile expertilor conduc la ideea amanarii interventiei militare pentru cel mult o luna. Perioada medie estimata este de doua-trei saptamani.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
