Valul de insulte care traverseaza de doua zile Atlanticul – opozitia franco-germana fata de declansarea unui razboi in Irak si replica dura a Washingtonului – divizeaza Occidentul mai mult ca niciodata de la sfarsitul razboiului rece si pana in prezent si ingroasa totodata noile granite de pe harta mentala a cooperarii SUA-Europa.
Prima schimbare consta, asa cum a precizat inca de acum doua zile secretarul american al apararii Donald Rumsfeld, in deplasarea spre Est a centrului de greutate al continentului, dupa cum arata si directia extinderii NATO. La acest capitol, Romania sta cat se poate de bine, in timp ce Franta si Germania reprezinta, potrivit aceluiasi Rumsfeld, -vechea Europa-.
Aliatii NATO din Estul Europei ofera servicii SUA
In al doilea rand, alegerea noilor parteneri americani se face in principal pe criteriul fidelitatii acestora fata de misiunea americana. Si aici, Bucurestiul are punctaj maxim, autoritatile romane declarand de nenumarate ori ca vor sprijini o eventuala interventie militara impotriva Irakului.
In aceeasi situatie se afla de altfel toate statele din regiune care au primit invitatia de a adera la Alianta Nord-Atlantica sau care au fost recent integrate, fapt subliniat in editia sa de ieri de publicatia britanica -The Guardian-: -Aliatii NATO din Estul Europei ofera pe banda servicii SUA-. De remarcat declaratia presedintelui polonez Aleksandr Kwasniewski, potrivit caruia -viziunea lui Bush este si viziunea mea- si care a promis nu numai asistenta politica, dar chiar logistica si militara impotriva regimului de la Bagdad.
Oarecum ciudate vorbele lui Kwasniewski, presedintele unei tari aflate in sfera de influenta a Germaniei, care se opune cu inversunare proiectului antiirakian american. Nu trebuie uitat insa ca numele lui Kwasniewski a fost vehiculat pentru preluarea functiei de secretar general al NATO, in locul lordului George Robertson, iar pentru aceasta polonezul are nevoie de sprijin american.
Desi nu au multe de oferit din punct de vedere militar comparativ cu vecinii lor din Vest, tinerii parteneri din Est se potrivesc ca o manusa misiunii americane, gratie capabilitatilor lor specializate: unitatile cehe de interventie in cazul unui atac chimic (care reprezinta de altfel o treime din dotarea NATO in acest domeniu), vanatorii de munte din Romania, fortele de politie militara din Tarile Baltice specializate in operatiuni de mentinere a pacii.
In pofida opozitiie opiniei publice fata de un razboi in Irak – de altfel singura constanta a continentului european -, presedintele ceh Vaclav Havel a oferit sprijin neconditionat americanilor si dreptul de tranzit al spatiului aerian, in timp ce Ungaria permite antrenarea opozitiei irakiene pe teritoriul sau, la o baza militara din sud. La randul lor, bulgarii asteapta inca o solicitare oficiala de asistenta din partea Washingtonului, pregatind intre timp o baza aeriana la Marea Neagra.
Revenind in vestul Europei, nici vorba deocamdata de o posibila colaborare americana cu axa franco-germana. Urmare caracterizarii aspre a Frantei si Germaniei drept -invechite- – remarca ii apartine lui Rumsfeld -, reprezentantul diplomatiei germane Joschka Fischer i-a cerut sefului Pentagonului -sa se linisteasca-, in timp ce ministrul francez de finante s-a declarat profund -afectat-, iar un fost ministru al muncii de la Paris a caracterizat Statele Unite drept -arogante-.
Daca doua din cele mai puternice armate ale Europei nu au de gand sa se alieze cu trupele americane, nu acelasi lucru se poate spune despre cea mai mare forta militara a batranului continent – Marea Britanie, fidel aliat al lui Bush, cat si despre statele europene mai mici, in general cele conduse de un guvern conservator. Si aici se incadreaza perfect Spania – al carui premier Jose Maria Aznar are cele mai dese convorbiri telefonice cu liderul de la Casa Alba -, o tara -atlantista- prin excelenta, dar si Italia si al sau premier Silvio Berlusconi.
La fel de divizat este si flancul sudic al Europei. In timp ce Grecia – care detine si presedintia Uniunii Europene – se opune unei actiuni unilaterale americane in Irak, solicitand o a doua rezolutie ONU care sa autorizeze folosirea fortei, Turcia depinde intr-o prea mare masura de Statele Unite pentru a le refuza ajutorul, desi o interventie militara pe teritoriul vecin ii va aduce, printre altele, numeroase prejudicii economice.
Transante sau nuantate, pozitiile europene, asa divizate cum sunt, conduc la o singura concluzie, regasita si in declaratia purtatorului de cuvant al Casei Albe, Ari Fleischer: Statele Unite nu vor merge singure la lupta impotriva Irakului. Vor fi alaturi de Washington cel putin Australia, Marea Britanie, Spania, Italia si intreaga portiune estica a Europei.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
