Comerțul mondial cu armament, subiect tot mai fierbinte pe agenda Europei

Piața mondială de armament este una în continuă dezvoltare iar multe superputeri, dar și altele emergente, doresc o felie cât mai mare din acest tort cu totul special. În ultimul secol, de la primele războaie mondiale, la perioada Războiul Rece și ulterior la dezvoltarea fenomenului terorismului, toate statele a urmat liniile directoare ale dezvoltării industriei militare și achiziționarea de armament, în general în scopuri disuasive. Eforturile de a regulariza transferuri de arme la nivel global s-au aflat constant pe agenda internațională încă de la începutul secolului 20. Prima încercare în acest sens a făcut-o Liga Națiunilor, în 1925, care a emis un proiect legat de o Convenție a Comerțului cu Arme, document care din păcate nu a fost niciodată adoptat. În contrast cu armele chimice, biologice și nuclear, ale căror statut este bine definit de diverse acorduri și convenții internaționale, nu există încă astfel de documente care să legifereze interzicerea sau măcar limitarea  transferurilor de arme convenționale. În 2001, un grup format din laureați ai premiului Nobel pentru pace a emis o schiță a unui cadrul legal în care să funcționeze o Convenție pentru transferurile internaționale de armament. Acest document ar fi trecut să reglementeze acest aspect. Atunci, o campanie inițiată de mai multe ONG-uri au încercat să facă lobby pe lângă mai multe state membre ale ONU să promoveze problema în rândul țărilor cu care au legături mai strânse. În decembrie 2006, Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluția 61/89 intitulată „Înspre un tratat privind schimbul de armament: stabilind standarde internaționale comune pentru importul, exportul și transferul de arme convenționale“. După mai multe manevre birocratice de la emiterea acestui document, în 2008 a fost adoptată o nouă rezoluție 63/240, aceeași Adunare a decis formarea unui grup de lucru compus din experți care să analizeze această problemă. Abia în 2009, Adunarea Gene­rală a ONU a adoptat încă o rezoluție 64/48 care decidea organizarea Conferinței pentru Tratatul Comerțului cu Armament. Astfel, în intervalul 2010-2012 vor urma patru sesiune dedicate acestei probleme.

Presiuni europene

În acest context de presiuni interna­ționale pentru reglementarea comerțului cu armament convețional, Franța, Marea Britanie, Germania și Suedia au făcut apel la adoptarea unui tratat internațional „solid, eficace și constrângător din punct de vedere juridic“ pe tema comerțului cu arme convenționale, potrivit unui editorial publicat luni în presa europeană. „În luna iulie va trebui să îndeplinim acest angajament elaborând de comun acord un tratat solid, eficace și constrângător din punct de vedere juridic pe tema comerțului cu arme“, scriu miniștrii de Externe francez Laurent Fabius, britanic William Hague, german Guido Westerwelle și suedez Ewa Björling. „A sosit timpul să obținem un nou rezultat“, adaugă miniștrii într-o tribună publicată de Liberation și The Guardian, chiar în momentul în care începând de ieri, la New York, statele membre ONU încearcă să elaboreze un prim tratat internațional care să reglementeze comerțul cu arme convenționale. „În marea lor majoritate, statele membre ONU au făcut dovada unei dorințe reale de a rezolva problemele pe care le ridică un comerț nereglementat cu arme clasice“, apreciază oficialii. „Considerăm că un tratat privind comerțul cu arme trebuie să cuprindă toate tipurile de arme clasice, prin aceasta înțelegându-se în special arme ușoare și de calibru mic, toate tipurile de muniție și tehnologiile asociate lor“. Majoritatea statelor recunosc necesitatea reglementării pieței uriașe a armelor convenționale, evaluată la 70 de miliarde de dolari anual, dintre care 40 la sută pentru Statele Unite. Dar unele, printre care și Rusia (care a vândut în 2011 echipamente militare în valoare de 13,2 miliarde de dolari), preferă să insiste pe lupta împotriva traficului de arme, spre deosebire de comerțul legal. Potrivit unui document de lucru al ONU, India – cel mai mare importator de arme la nivel mondial -, Pakistan, Japonia sau Arabia Saudită insistă mai mult pe „dreptul legitim la apărare“, adică libertatea unui stat de a-și dota forțele de securitate. Europenii, printre care și Franța, cel de al patrulea exportator mondial, au din 2008 o poziție comună care duce spre un tratat constrângător din punct de vedere juridic. La începutul lunii martie a acestui an, UE a adoptat, la Bruxelles, o nouă legislație care stabilește reglementări mai dure pentru combatarea eficientă a traficului ilegal de arme. Noua legislație, adoptată de miniștrii europeni de interne reuniți la Bruxelles, stabilește cerințe clare pentru licențele de export, import și tranzit de arme și facilitează urmărirea traseului armelor. Conform Comisiei Europene, comerțul ilegal de arme generează circa 180 de milioane de euro pe an la nivel global. Suma reflectă numai o parte din amenințarea reală reprezentată de traficul de arme, care implică deseori alte infracțiuni majore precum traficul de droguri, traficul de ființe umane și corupție, subliniază Executivul UE. Reglementările stabilesc proceduri simplificate pentru exportul, importul și tranzitul unui număr redus de arme în „scopuri legitime și verificabile“, cum ar activități recreaționale, reparații sau expoziții. Noua legislație îmbunătățește posibilitatea urmăririi și controlării importurilor și exporturilor de arme civile din și spre teritoriul Uniunii Europene, armele în scopuri militare fiind guvernate de alte reguli. Legislația UE este aliniată acum Articolului 10 din Protocolul ONU împotriva manufacturării ilicite și traficului de arme. Protocolul fusese negociat și semnat de Comisie încă din 2002.

Asia, continentul „armelor răsare“

Presiunile europenilor pentru crearea unui cadrul bine definit în ceea ce privește comerțul cu armament au la bază îngrijorări reale legate de o amplificare a cursei înarmărilor pe continentul asiatic. Potrivit unor date furnizate de în urmă cu doar câteva luni de către Institutul Internațional pentru Cercetări în domeniul Păcii din Stockholm (SIPRI), pe piața mondială a armamentului, țările asiatice încep să devină jucători din ce în ce mai importanți cu o relevantă tot mai mare în acest domeniu. Un raport recent precizează că India este în prezent cel mai mare importator mondial de arme convenționale majore, cuprinzând aproximativ 10% din totalul mondial al importurilor de arme. Vecinul său Pakistanul, cu care are o relație extrem de dificila, ocupa locul trei. China, care a fost cel mai mare importator de arme între 2002 si 2006, ocupa în prezent ce de-al patrulea loc, aspect care se explica în mare parte prin faptul că importă mai putin, dar exportă mai mult, fiind reprezentantul unei tendințe de creștere. „Importatorii majori din Asia caută să îsi dezvolte propriile industrii de armament și să își reducă dependența de sursele externe de aprovizionare“, a afirmat Pieter Wezeman, cercetător senior în cadrul Programului de transferuri de arme al SIPRI. China este în prezent cel de-al saselea exportator ca marime din lume, crescand exporturile sale cu 95 de procente in ultimii 10 de ani. „Acesta este in mare masura un rezultat al importului de arme chineze de către Pakistan“, precizează Paul Holtom, director al Programului transferuri de arme al SIPRI, într-un comunicat de presă.

Războiul Rece continuă prin export

Chiar dacă SUA și Rusia au depășit perioada Războiul Rece în care cursa înarmărilor era principala preocupare pentru cele două superputeri, în prezent, aceste țări se întrec în a furniza altor țări armament. Cota de piață a celor două state luate la un loc depășește jumătate din exporturile mondiale, însumând 30, respectiv 24% din piață. Acestea sunt urmate de Germania, Franța și Marea Britanie. Dacă SUA vând armament în special Coreei de Sud, Rusia exportă armament în special în India, țară care beneficiază de cele mai multe comenzi venite dinspre Moscova. Rusia, care a fost principalul furnizor de arme pentru Siria în ultimii 10 ani, oferindu-i 78% din armele regimului Bashar al-Assad, a contribuit la creșterea masivă de 580 la sută a importurilor, iar comerțul este în plină desfășurare pe un fond extrem de tensionat dintre Damasc și puterile occidentale. Ziarul spaniol „El Pais“ nota recent că valoarea absolută a importurilor siriene în ultimi cinci ani este de 790 de milioane de euro. Creșterea marcantă a importurilor Siriei a început în 2008, după o perioadă de stagnare a achizițiilor care a început în 1993. În această perioadă de a început după destrămarea Uniunii Sovietice și coincide cu faza de slabă creștere a economiei siriene. Statele Unite ale Americii sunt și au fost un important furnizor de arme pentru Egipt, țară care se pregătește să treacă printr-o nouă perioadă sub conducerea noului președinte suspicionat de tendințe islamiste, după înlăturarea lui Hosni Mubarak. SUA și Rusia și-au disputat recent și un personaj extrem de interesant, subiect al unui film hollywoodian. Este vorba despre Viktor Bout, supranumit și „Negustorul morții“. Acesta a devenit celebru în acest domeniu al traficului de armament după ce
a reușit să ducă o întreagă flotă de avioane cargo sovietice uzate moral în diverse puncte fierbinți, măcinate de conflicte, din Africa. Bout a fost un personaj cât se poate de util pentru serviciile secrete de informații ale Rusiei și de aceea Moscova nu vrea sa-l vadă trimis în fata justiției din SUA. În luna aprilie a acestui an, Bout avea să fie condamnat de o instanță din New York la 25 de ani de închisoare pentru că a încercat să vândă, în 2008, un adevărat arsenal, alcătuit din puști și rachete, unor agenți secreți americani care lucrau sub acoperire ca membri ai gherilei Forțelor Armate Revoluționare din Columbia. Arestarea lui Bout s-a făcut și cu ajutorul României. Probele care au condus la arestarea lui Bout au fost adunate la București, unde „locotenentul“ acestuia, Andrew Smulian fusese trimis, la sfârșitul lui ianuarie 2008, să negocieze vânzarea a 100 de rachete sol-aer, elicoptere și lansatoare de rachete către mișcarea de gherilă columbiană FARC, într-o tranzacție evaluată la vremea respectivă la cinci milioane de dolari.

Mădălin Necșuțu