Europa intinde o mana Statelor Unite

Trei conditii pentru ca acordurile bilaterale sa fie valabile

In momentul in care diviziunile si polemicile dintre Bruxelles si Washington intrau intr-o faza periculoasa, ministrii de externe ai Celor 15 au reusit sa ajunga la un compromis in problema spinoasa a Curtii Penale Internationale (CPI). Era necesar sa se gaseasca un punct comun intre principiul fundamental inscris in Tratatul de la Roma privind infiintarea CPI – lupta impotriva crimelor comise pe intreg globul si de catre orice cetatean – si dorinta Statelor Unite de a incheia acorduri bilaterale cu state semnatare, care sa garanteze imunitatea americanilor, in special a militarilor aflati in misiune, in fata CPI. Washingtonul ridicase aceasta problema chiar din momentul in care se semna Tratatul de la Roma, sustinand pozitia sa printr-un argument juridic: CPI ar putea fi folosita intr-un mod impropriu, in defavoarea intereselor americane.

Germania a contestat insa ipoteza unor acorduri bilaterale, propunand semnarea unui document unic intre Statele Unite si Uniunea Europeana. De cealalta parte, Marea Britanie, Italia si Spania si-au demonstrat disponibilitatea de a semna acorduri bilaterale, favorabile liniei afisate de presedintele George Bush, care pretindea imunitate gneralizata pentru toti conationalii sai, chiar si pentru mercenarii straini care lucreaza in serviciul Washingtonului. Pe acest front, Uniunea Europeana a riscat ruptura in ultimele saptamani, pana la compromisul de luni seara, care recunoaste validitatea acordurilor bilaterale, dar care fixeaza principii la care nu poate renunta nici un stat european dornic sa semnze astfel de documente cu Statele Unite. Primul si cel mai important dintre acestea este -non-impunitatea-. Cu alte cuvinte, garantia ca cetateanul american acuzat de crimele de razboi care intra sub jurisdictia CPI va fi judecat si inclupat de catre tribunalele federale. Cealalta conditie impune ca acordurile bilaterale sa nu fie reciproce, un principiu la prima vedere contrar regulii acordurilor internationale, dar perfect valabil in aceste conditii: statele care au ratificat Statutul de la Roma nu pot pretinde ca cetatenii lor sa nu fie judecati de catre Curtea Penala Internationala. A treia conditie specifica este ca americanii, pentru a nu fi extradati si judecati la CPI, trebuie sa fie implicati intr-o misiune, deci sa fie militari sau personal diplomatic al Statelor Unite.

Compromisul la care s-a ajuns a fost criticat de numeroase organisme pentru protectia drepturilor omului. Chiar si ministrul de externe german, Joschka Fischer, si-a exprimat dezamagirea. Deocamdata insa, jocurile nu sunt facute. George Bush ar putea ramane ferm pe pozitia deja exprimata, aceea de a cere imunitate generalizata, si ar putea respinge oferta europeana.

Washington analizeaza propunerea venita de la Bruxelles

– -Nu am luat, deocamdata, o decizie definitiva-

Pana aseara, Statele Unite se multumisera cu o declaratie simpla, precizand ca studiaza propunerea de compromis inaintata de ministrii de externe din Uniunea Europeana. -Vom analiza raportul discutiilor care au avut loc luni la Bruxelles. Nu suntem, deocamdata, in masura sa exprimam un punct de vedere definitiv. Vom avea cu siguranta discutii si cu liderii europeni, separat-, a precizat ieri purtatorul de cuvant al Departamentului de Stat, Richard Boucher.

Este cunoscut faptul ca Washington a refuzat sa ratifice Tratatul de la Roma si si-a exprimat ingrijorarea cu privire la posibilitatea ca CPI sa fie folosita impotriva intereselor americane. Un articol din ultima editie a publicatiei cu orientare conservatoare -The Weekly Standard- ar putea oferi mai multe explicatii privind neincrederea Statelor Unite in Curtea Penala Internationala. Autorul articolului, Charles Krauthammer, aduce in discutie -sistemul american de justitie, in care procurorii raspund unor lideri alesi in mod democratic. CPI nu are un sistem de verificare si de expertizare ca acesta. O data ce judecatorii, procurorii si avocatii CPI au pus in miscare acest mecanism, acestia au, in principiu, mana libera. Am primit un indiciu a ceea ce inseamna proces deturnat in urma cu patru ani, cand un judecator spaniol l-a retinut pe Augusto Pinochet in timp ce acesta efectua un tratament medical in Marea Britanie si l-a arestat pe fostul dictator chilian pentru cateva luni sub acuzatia de incalcare a drepturilor omului. Fidel Castro se afla in Portugalia chiar in acel moment. Nu a fost arestat. Surpriza!… procesele sunt selective, iar sentintele sunt politice. Maine, un judecator atotputernic ar putea incerca sa ii ceara socoteala lui Henry Kissinger pentru Vietnam, lui George Bush pentru Razboiul din Golf sau poate chiar generalului Tommy Franks pentru modul in care a purtat razboiul din Afganistan. -Mai presus de ipocrizie este chestiunea responsabilitatii – continua Charles Krauthammer. Avem un sistem legal in Statele Unite care sa-i pedepseasca pe americani pentru crimele comise. Aceste legi se aplica si crimelor comise de catre americani in strainatate, in timp ce poarta uniforma militara. Codul nostru de conduita militara este foarte strict. Nu avem nevoie de judecatorii europeni, care nu trebuie sa justifice deciziile lor nimanui, sa bage americanii in inchisoare si sa-i forteze sa se apere singuri impotriva acuzatiilor pe care activistii pentru apararea drepturilor omului le vor considera necesare in ziua respectiva. Acesta este si motivul pentru care am avut o cearta cu europenii la Organizatia Natiunilor Unite. Noi am spus atunci ca nu vom continua sa cheltuim bani pe misiunile de mentinere a pacii daca militarii si personalul american va fi judecat de catre CPI. Am amenintat ca vom pune punct misiunii din Bosnia daca americanilor nu le este asigurata imunitatea. Europenii au refuzat.-