Geopolitica Kievului: Opțiuni de politică externă și securitate națională (II)

În materialul publicat în „Dzerkalo Tyjnea“, reprezentantul Centrului de Analiză și Relații Internaționale, Nicu Popescu, a comparat relațiile bilaterale dintre Ucraina, România și Republica Moldova. Potrivit acestuia, informațiile din mediul diplomatic, din lumea presei scrise și a audiovizualului au un caracter distructiv și nu iau în calcul unele fapte reale despre România, ca subiect al relațiilor internaționale. În acest context, Popescu arată că mass-media de la Kiev preia informații false, care nu reprezintă realitatea politico-socială existentă, deși sunt considerate adevăruri irefutabile. Astfel, acesta descrie o serie de mituri inventate despre relațiile bilaterale româno-ucrainene:
Mitul nr. 1: România reprezintă un pericol existențial pentru statul ucrainean, iar comportamentul statului român se aseamănă foarte mult cu comportamentul Federației Ruse, deși este limitat de o mulțime de factori economici și politici (problema Insulei Șerpilor, chestiunea canalului Bîstroe de la Dunăre etc.).
Mitul nr. 2: România se folosește de statutul său de membru al NATO și al UE pentru a demonstra prioritatea sa în relațiile cu Ucraina și Republica Moldova. În opinia acestui analist, mijloacele de comunicare în masă din Ucraina și din România se aseamănă foarte mult în ceea ce privește reflectarea relațiilor dintre state. În acest sens, jurnaliștii români și cei ucraineni țin cont de realitățile geopolitice existente în această zonă și descriu aceeași problemă, ajungând la concluzii diferite. Astfel, presa românească scrie că Ucraina este un stat agresor și se gândește numai la realizarea diferitelor probleme geopolitice, iar presa ucraineană scrie același lucru despre România.

„România nu este dușmanul Ucrainei“

Practic, pe fondul acestor disensiuni mediatice, expertul politic consideră că Kievul se confruntă cu o mulțime de probleme în relațiile bilaterale cu Bucureștiul, dar aceste chestiuni nu au nicio problemă existențială pentru independența și securitatea națională a Ucrainei. Aceste divergențe sunt hiperbolizate și transformate în mituri politice care reprezintă „un mare pericol pentru Ucraina ca subiect politic și național“. Pe de altă parte, acesta infirmă temerile cercurilor politico-militare de la Kiev cum că România ar pune sub semnul întrebării existența statului ucrainean. „Problema depinde de faptul că Kievul proiectează temerile sale față de Rusia asupra României. România nu este dușmanul Ucrainei“, arată Nicu Popescu. În ciuda acestor impedimente artificiale dintre Kiev și București, Ucraina ar putea conta pe sprijinul României în realizarea aspirațiilor sale pro-UE. În viziunea acestui analist, Ucraina are nevoie de reforme și de stabilitate pentru a-și putea redresa relațiile trilaterale cu România și cu Republica Moldova, pentru realizarea unor inițiative regionale constructive în zonă.

Deficiențele politicii externe ucrainene

În ceea ce privește strategia de modernizare a Ucrainei, experții consultați de fostul regim condus de Viktor Iușcenko au pornit de la premisa că politica externă în cazul Kievului este un prizonier al evenimentelor din interiorul statului. Astfel, prin scenariile de modernizare au fost vehiculate câteva ipoteze:
– optimizarea sistemului de relații dintre factorii determinanți în elaborarea și direcționarea politicii externe;
– modificarea vectorilor politici care se bazează pe deciziile de consens minim;
– renunțarea la conceptul de politică externă menită să susțină politica internă a partidelor;
– modernizarea sistemului de recrutare a cadrelor diplomatice.
Autorii strategiei sunt de părere că ministrul afacerilor externe ucrainean trebuie să fie numit în postul său concomitent cu crearea unei noi componențe guvernamentele. În acest sens, liniile directoare din cuprinsul acesteia susțin vectorul de integrare europeană a statului, relațiile diversificate cu statele membre NATO, colaborarea cu Federația Rusă în sectorul economic. La rândul său, Volodymyr Kornilov, directorul Filialei Ucrainene a Institutului Statelor CSI (n.r. – Comunitatea Statelor Independente), este de părere că Viktor Ianukovici poate îmbunătăți relațiile bilaterale cu Federația Rusă din considerentul că o înrăutățire mai radicală decât aceea care există în actualul context nu poate avea loc. În opinia lui Kornilov, alegerea ca șef al statului a lui Ianukovici (n.r. – președintele Partidului Regiunilor) nu înseamnă că Ucraina se reintegrează în sfera de influență a tandemului Putin-Medvedev. El crede că echipa lui Ianukovici o să aleagă mai mulți vectori de evoluții ai politicii externe, acțiuni similare cu acelea din timpul mandatului președintelui Leonid Kucima (n.r. – 1994-2004). „La început politicianul poate să nu fie susținut de masele populare, iar mai târziu oamenii au să înțeleagă că statul lor a avut nevoie de câțiva ani de renovare economică“, sublinia Serhii Tyipko.