„Nord Stream“ este un proiect de oleoduct de circa 1200 km extracontinentali, ce leagă Vyborg, din Federația Rusă, de Greifsweld, din Germania. În 2005, a început o polemică legată de acest proiect energetic ambițios, ca urmare a faptului că ocolește statele din centrul și din estul Europei, aducând aminte parcă de înțelegerile ruso-germane dintre cele două conflagrații mondiale. Acordul asupra realizării acestui oleoduct s-a parafat în toamna lui 2005, între președintele Federației Ruse, Vladimir Putin (n.r. – actualmente premier), și cancelarul Germaniei, Gerhard Schroder (n.r. – președinte al Consiliului de Administrație Nord Stream). În realitate, proiectul s-a născut la începutul anilor ‘90, când societatea mixtă sovieto-britanică Sovgazco propunea realizarea oleoductului direct prin Marea Baltică spre Regatul Unit, văzut atunci ca o piață strategică. Ideea a fost repede abandonată deoarece Gazprom și-a manifestat lipsa de încredere ca urmare a costurilor extrem de ridicate în ceea ce privea realizarea oleoductului. În momentul de față, Nord Stream este văzut ca un important mijloc de garantare a aprovizionării cu gaze naturale a Europei occidentale, existând premise să se extindă spre Țările de Jos și în Marea Britanie. În anul 2000, UE a integrat „Nord Stream“ în lista proiectelor strategice prioritare, împreună cu „Nabucco“, acordându-i statutul de proiect al rețelei transeuropene.
Perspective și tendințe…
Proiectul a fost antamat în 1998 sub numele de North Transgas și North European Pipeline (n.r. – NEGP) printr-un studiu de fezabilitate și girat de către un consorțiu ruso-scandinav alcătuit din Fortum, Gas Oy și Gazprom. În acest sens, Gazprom s-a asociat, la finele lui 2005, cu două companii germane, BASF și E.ON, pentru a construi compania ce poartă actualmente numele de Nord Stream, și este condusă de Mathias Warning, al cărei sediu se află la Zug, în Elveția. Concomitent cu acest oleoduct, Gazprom a luat decizia de a abandona ideea exportării resurselor de la Chtokman către piața americană pentru a capacita piața europeană. North Stream va cuprinde două gazoducte și va transporta 55 miliarde de metri cubi pe an. Cele două gazoducte au o lungime de peste 1200 KM și trec prin zonele economice exclusive ale Finlandei, Suediei și Danemarcei, ca și prin apele teritoriale ale celei din urmă, la nord/est de Bornholm. Practic, punerea în exploatare a primului gazoduct este prevăzută pentru anul viitor, în timp ce pentru a doua conductă, 2012 este probabil data când va intra în exploatare. Pentru partea submarină a proiectului, lucrările au fost amânate din 2008 pentru iulie 2009 din considerente financiare și întârzieri de fezabilitate. În condițiile crizei economico-finaciare mondiale și a recesiunii economice a UE, „Nord Stream“ cunoaște dificultăți legate de creșterea prețurilor materiilor prime, în special a oțelului. În 2007, conducerea acestui proiect estima costuri de circa 8 miliarde euro în loc de 5, prevăzute în proiectul inițial. Alte probleme sunt cele de mediu, în special boicotul Estoniei, care a refuzat efectuarea studiilor de ecologizare necesare derulării acestui proiect.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
