Incurcatura turco-americana

Pentru prima data de la declansarea ostilitatilor militare in Irak, aviatia americana a bombardat pozitiile irakiene situate de-a lungul zonei ce separa localitatea strategica Kirkuk de Chamchamal, asezare aflata sub controlul Uniunii patriotice a Kurdistanului, formatiune aliata SUA. In ajun, premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, anuntase decizia guvernului sau de a expedia trupe in nordul Irakului, pentru a impiedica un eventual val de refugiati, dar si pentru a garanta stabilitate la frontierele tarii sale. Cam in acelasi timp, de peste Ocean se facea auzit avertismentul presedintelui George W. Bush legat de respectivele intentii ale Ankarei.

Concluzia: nimic incurajator in relatiile dintre cele doua membre NATO. Este clar ca, dupa ce a pierdut miliardele de dolari promise de Statele Unite drept rasplata pentru ajutorul cerut de Washington (drept de survol si de tranzitare a teritoriului turc spre zona de conflict – prima solicitare partial onorata, a doua respinsa categoric), Ankara pare hotarata sa stinga posibilele veleitati separatiste din partea kurzilor irakieni. Eventuala proclamare a independentei acestei zone ar reaprinde ambitii similare din partea kurzilor turci. Or, acest scenariu, evocat frecvent si cu mare teama de Ankara, ar avea darul de a periclita insasi integritatea teritoriala a Turciei. La Casa Alba insa, ceea ce pentru Ankara constituie o amenintare cat se poate de reala, transpare ca o exagerare nefondata. Mai mult, asa cum reiese din ultima luare de pozitie a lui Bush in aceasta chestiune, nu kurzii sunt -baietii rai-, ci chiar liderii turci.

Ankara prefera sa ramana vigilenta

-Dispunem de suficiente trupe in nord si mesajul nostru catre Ankara este cat se poate de clar: nu dorim ca fortele turce sa intre in nordul Irakului-, lansa, duminica, locatarul de la Casa Alba. -Ei cunosc politica si determinarea noastra. Si mai stiu ca soldatii nostri colaboreaza cu reprezentantii kurzilor pentru preintampinarea oricaror incidente, capabile sa serveasca drept pretext unei invazii a lor in partea de nord a Irakului-, sublinia Bush. Ca un ecou, parca, a venit precizarea premierului Erdogan, potrivit caruia -prezenta militarilor turci se impune ca masura de stopare a unui aflux masiv de refugiati si de neutralizare a unor amenintari la adresa securitatii noastre-. Un fel de dialog al surzilor cu mutii. Un motiv in plus pentru Ankara de a-si lua masuri suplimentare de siguranta, chiar cu riscul deteriorarii raporturilor cu SUA. Oricum, buzunarul american s-a inchis pentru Turcia. Cel putin deocamdata.

Tot petrolul e de vina!

Cum se va iesi din impas, nu se stie. Totul depinde atat de evolutia lucrurilor pe teren, adica pe frontul irakian, cat si de ceea ce se va intampla in primele luni de dupa incheierea conflictului. E adevarat, liderii kurzilor irakieni sustin ca nu vor decat -un Irak federal si democratic-, care sa institutionalizeze larga autonomie de care ei dispun deja de 12 ani. Da, isi pun problema cei de la Ankara, dar daca vor avea pretentii asupra oraselor Kirkuk si Mosul si a ademenitoarele lor campuri petroliere, ce produc un sfert din petrolul irakian? Localitatile au fost excluse din teritoriul Kurdistanului autonom aflat, din 1991, ca zona protejata sub egida ONU. Revendicate din totdeauna de kurzii irakieni, ele ar permite unui eventual stat kurd sa fie viabil.

Frontul de nord prinde viata

Intre timp, au fost bombardate pozitiile irakiene amplasate de-a lungul zonei de delimitare a orasului Kirkuk de Chamchamal, in Kurdistanul irakian, semn ca frontul de nord al ofensivei americano-britanice va fi deschis in scurt timp. De asemenea, spre partea orientala a regiunii, controlata de Uniunea patriotica a Kurdistanului (UPK), au fost suplimentate fortele speciale americane. -Este un avertisment adresat irakienilor: e cazul sa plecati, pentru ca a venit randul nostru-, estima un responsabil UPK, dupa raid.