Kievul, invidios pe Chisinau

Peste doua saptamani, mai precis la 15 august, expira termenul fixat de seful statului pentru finalizarea de catre guvern a Planului de actiune Ucraina – Uniunea Europeana privind crearea unei zone economice libere intre cele doua parti. Potrivit diferitelor surse, documentul in cauza – circa 40 de pagini – a fost deja finalizat de expertii Ministerului de Externe, aflandu-se acum pe masa cabinetului ministerului, pentru examinare si eventuala aprobare. La randul lor, Cei 15 urmeaza sa stabileasca si sa faca publica metodologia de elaborare a proiectului de lucru pentru Ucraina, text ce ar trebui adoptat pana la sfarsitul anului in curs, oricum pana la primirea noilor membri, in mai 2004.

Pana aici, nimic extraordinar. In ultima instanta, orice tara europeana are dreptul sa bata la usile UE, la fel cum Uniunea are dreptul de a accepta sau respinge candidaturile care nu corespund standardelor ei de dezvoltare. Iar in cazul Ucrainei lucrurile sunt destul de complicate, asemanandu-se, in anumite privinte, cu situatia Republicii Moldova, al carui presedinte, Vladimir Voronin, a calificat integrarea europeana prioritate a politicii externe a statului sau. In primul rand, Kievul si Chisinaul sunt membre ale Comunitatii Statelor Independente – CSI, structura insterstatala care s-a dorit un inlocuitor al ex-URSS si care nu numai ca a permis Rusiei sa-si exercite influenta in fostii sai sateliti sovietici, dar a blocat calea tinerelor democratii spre alte organizatii internationale, precum NATO sau UE. Pe de alta parte, Ucraina si Moldova fac parte din GUUAM, structura formata in CSI din dorinta de contracara tendintele expansioniste ale Kremlinului, puternic sustinuta de SUA, dar amorfa, absolut ineficienta. In al treilea rand, cele doua foste republici sovietice gazduiesc trupe rusesti in Portul Sevastopol – arendat de Moscova – si in autoproclamata Transnistrie. Apoi, nu trebuie uitata dependenta energetica a celor doua state de Rusia. In sfarsit, atat Ucraina, cat si Moldova, doresc sa scape de papucul Rusiei. Pentru a intra, fireste, sub obladuirea UE. Culmea ironiei este ca preconizatul pas este – si intr-un caz, si in celalalt – imposibil fara acordul Kremlinului.

Acum, ramane de vazut pentru cine va opta Bruxellesul. In ultima instanta, nu este secret ca decizia de primire a Ucrainei sau Republicii Moldova va fi, inainte de toate, una politica. Tocmai acest amanunt ingrijoreaza Kievul. De ce ? Pentru ca asa percep situatia analistii locali. Pentru ca vinovata este, conform traditiei, Romania. Normal, nu acesta este motivul major care i-a determinat pe Cei 15 sa-si indrepte privirile spre vecinul nostru de peste Prut. Mai ales in ultimele luni, cand Bruxellesul a lansat o serie de initiative pentru Republica Moldova, chiar ideea unei misiuni militare de pace. Iar presedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, si comisarul pentru relatii externe, Chris Patten, au anuntat pregatirea unui plan individual de masuri pentru Republica Moldova, ce va deveni prima tara care va semna un astfel de acord. A urmat declaratia presedintelui Vladimir Voronin, care a fixat 2007, cand a fost convenita primirea Romaniei, ca data-limita pentru obtinerea de catre Chisinau a statutului de membru asociat al UE. Un scop care, afirma analistii de la Kiev, va fi cu siguranta realizat. Iata de ce, recomandau ei, -Ucraina ar trebui sa ia lectii de la moldoveni!-