Marea Britanie – lider european in domeniul militar

Franta a pierdut suprematia pe continent in domeniul militar. O realitate sumbra, constata, nu fara ingrijorare, presa pariziana. In campania din Afganistan, americanii au avut mai multa nevoie de Uzbekistan decat de Franta. Declasata militar, marginalizata diplomatic, aceasta a privit neputincioasa catre Marea Britanie, singura care a stat alaturi de americani in razboiul impotriva terorismului. Aceasta prezenta a militarilor Majestatii Sale alaturi de trupele Statelor Unite nu este surprinzatoare. In toate campaniile militare din ultima jumatate de secol, dar mai ales in razboiul din Golful Persic, britanicii au fost singurii parteneri credibili in materie de aparare, iar francezii s-au lasat treptat coplesiti de vechiul lor rival.

Franta, in linia a doua

Tara care a fost multa vreme lider in domeniul apararii pe continent – politic si militar -, Franta se vede acum in linia a doua. O pierdere de rang care s-a produs treptat, in ultimii cinci sau sase ani. -Cand Tony Blair a pledat in favoarea apararii europene la Saint-Malo, in 1998, toata lumea a fost surprinsa. Parea o contradictie cu politica proamericana a Londrei. De fapt, premierul britanic realizase, pur si simplu, ca putea obtine suprematia in Europa dominand militar-, comenteaza un diplomat francez citat de cotidianul -Le Figaro-. A urmat ritmul accelerat al modernizarii, astfel ca armata britanica este acum de doua ori mai avansata decat cea franceza, considera expertii in domeniu. Autoritatile de la Paris au alocat doar 1,8% din Produsul Intern Brut (PIB) armatei. Marea Britanie este singura dintre cei 15 membri ai Uniunii Europene care au marit constat bugetul alocat apararii, iar anul viitor acesta va ajunge la 3%. De la 23 miliarde de lire sterline in 2001-2002, bugetul Ministerului Apararii va obtine 25 miliarde pentru 2003-2004. In acest timp, Parisul a ramas inert. Publicatia -Wall Street Journal- nu s-a sfiit sa remarce ca operatia din Afganistan a gasit apararea franceza intr-o stare jalnica. -In momentul in care era mai multa nevoie de el, portavionul Charles de Gaulle se odihnea pe un santier din Toulon. Franta nu a putut pune la dispozitie decat o fregata si o nava pentru realimentare – este o umilinta pentru aceasta tara-, scria -Wall Street Journal-. -Sunday Telegraph- a remarcat si el ca jumatate din elicopterele franceze sunt blocate la sol, in timp ce doar o mica parte din forta aeriana poate zbura. Marina nu o duce nici ea mai bine – din 76 de nave, 32 nu sunt functionale.

Concluzia pare una singura: diplomatia franceza nu mai are mijloacele prin care sa-si sustina ambitiile. In schimb, Tony Blair tine la ideea de a fi recunoscut drept lider politic al Uniunii Europene. Or, apararea este unul dintre putinele domenii unde Marea Britanie este in masura sa-si arate adevarata forta. Absent de la ultima faza a integrarii economice si financiare, partener reticent al integrarii politice, Guvernul de la Londra a gasit in organizarea securitatii europene un rol pe masura sa. O data ce britanicii au devenit varful de lance in apararea europeana, consecintele pe plan politic nu au intarziat sa apara. -Cei mai puternici sunt cei care decid si am vazut bine acest lucru in ultimul conflict din Afganistan. Britanicii au fost singurii capabili sa stea alaturi de Statele Unite si acum doresc ca vocea lor sa fie ascultata-, a rezumat chestiunea un diplomat francez.